Nicolae Malkov

Sfântul Mucenic Nicolae Malkov a fost un mirean din Șuia, în gubernia Vladimir, ucis cu un foc de armă în capul pieței din fața catedralei Învierii, la 15 martie 1922, cu prilejul confiscării odoarelor bisericii.

Pagina Azbyka povestește evenimentele de la Șuia și cele care le-⁠au urmat la Palekh. După decretul din 1922 și în vremea foametei, patriarhul Tihon organizase ajutorarea celor flămânzi, dar puterea sovietică a cerut dizolvarea comitetului bisericesc și, pe urmă, a început confiscarea cu forța a obiectelor de cult. Printre primele victime au fost preoți și mireni din orașul Șuia și din satul Palekh: protoiereul Pavel Svetozarov, preotul Ioan Rojdestvenski, Petru Ivanovici Iazâkov, Nicolae Malkov, Avxentie Kalașnikov, Serghei Mefodiev și fecioara Anastasia.

La Șuia, o comisie a venit să facă inventarul în catedrala Învierii. Credincioșii nu au vrut să se retragă din biserică, părintele Pavel i-⁠a sfătuit cu demnitate să se împrăștie, iar în dimineața zilei de 15 martie 1922 o mulțime de oameni, mai ales femei, s-⁠a adunat în piața din fața catedralei. Miliția călare i-⁠a lovit cu nagaici, pe femei și copii laolaltă, apoi au venit ostași din regimentul 146 și camioane cu mitraliere, și s-⁠a tras mai întâi deasupra capetelor, apoi în mulțime. Adolescenții și copiii au urcat în clopotniță și au tras clopotele. Primul ucis a fost credinciosul bisericii, Nicolae Malkov: trecând prin piață, s-⁠a oprit și a strigat „Ortodocși, stați pentru credință”, și a fost împușcat în tâmplă. A doua a fost fecioara Anastasia, care mergea la fabrică și se oprise pe treptele catedralei; apoi au fost uciși Avxentie Kalașnikov și Serghei Mefodiev. Douăzeci și doi de credincioși au fost răniți, dintre care patru au murit. Trupurile au fost așezate în pridvorul catedralei și nimeni nu a avut voie să se apropie. Pe 19 martie, Lenin a folosit evenimentele din Șuia într-⁠o scrisoare către Biroul Politic pentru a cere desfășurarea cât mai neîndurătoare a campaniei de confiscare.

Mai târziu, preoții Pavel Svetozarov și Ioan Rojdestvenski și mireanul Petru Iazâkov au fost condamnați la moarte. Credincioșii din Palekh au cerut grațierea; prezidiul organului suprem a hotărât grațierea, dar Biroul Politic a votat pentru executare, iar sentința a fost întărită la 4-5 mai. Ei au fost împușcați la 10 mai 1922, la ora două noaptea. Se povestește că, înainte de execuție, preoții și-⁠au făcut singuri slujba de înmormântare și au rămas curajoși; ultima rugăciune a părintelui Pavel a fost pentru copiii rămași orfani, și Dumnezeu a ascultat-⁠o.

Nicolae Malkov este pomenit la 10 mai, la 20 iunie, în soborul sfinților din mitropolia Ivanovo, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.