Sari la conținut

Sfântul Mărturisitor

Nicolae Postnikov

Mărturisitor, care a suferit pentru credința în Hristos și a murit în 1931, în timpul persecuției sovietice.

Prăznuire
28 martiestil vechi 10 aprilie
Adormit
1931secolul XX

Viața

Sfântul Mărturisitor Nicolae Postnikov a fost protoiereu în regiunea Moscova și a murit în surghiun, la Arhanghelsk, la 10 aprilie 1931, la vârsta de aproape șaptezeci și patru de ani.

S-⁠a născut în 1857, în orașul Kasimov, gubernia Riazan, în familia preotului Iacov Postnikov. A absolvit seminarul în 1878 și până în 1883 a fost director și învățător de religie la școala model cu o clasă din Kurlovo, ținutul Kasimov. În 1883 a fost hirotonit preot pentru biserica Învierii din satul Liubici, ținutul Zaraisk. Între 1889 și 1902 a avut ascultarea de misionar de district împotriva schismei, iar între 1893 și 1906 a fost membru al consiliului protopopesc. În 1901 a primit crucea pectorală și mai târziu rangul de protoiereu.

În decembrie 1929, la invitația enoriașilor, a venit să slujească la biserica Sfântului Apostol Ioan Teologul din satul Timoșkino și a slujit acolo până la 21 ianuarie 1930. Arhiepiscopul Iuvenalie (Maslovski) al Riazanului l-⁠a binecuvântat să rămână, dar l-⁠a rugat să ceară încuviințarea episcopului său. Cât timp a slujit la Timoșkino, la Liubici s-⁠a început un dosar împotriva lui: a fost învinuit că „a făcut agitație antisovietică împotriva sovhozului, colhozului și altor măsuri ale puterii”, că a răspândit zvonuri provocatoare despre prigoana religiei și că a chemat la apărarea bisericii împotriva puterii barbare. OGPU, negăsindu-⁠l acasă, l-⁠a dat în căutare, iar la 28 ianuarie, la întoarcere, părintele Nicolae a fost arestat și închis la Kolomna. La interogatoriu a spus că, vorbind cu oamenii, a spus uneori că viața a devenit grea, impozitele mari și religia prigonită, dar nimic împotriva sovhozului și colhozului. În aceeași zi ancheta s-⁠a încheiat, iar la 28 februarie 1930 Consfătuirea Specială l-⁠a condamnat la trei ani de surghiun în Ținutul de Nord. Avea aproape șaptezeci și trei de ani, iar condițiile surghiunului au fost peste puterile lui. A murit în spitalul Solombala din Arhanghelsk la 10 aprilie 1931 și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.

Este pomenit la 10 aprilie, la 23 iunie, în soborul sfinților din Riazan, la 5 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Moscova, la 1 noiembrie, în soborul sfinților din mitropolia Arhanghelsk, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.

Prăznuiți în aceeași zi 28 martie