Nicolae Rozov

Sfântul Mărturisitor Nicolae Rozov a fost protoiereu la Iaroslavl, secretar personal al mitropolitului Iosif, și a murit la 8 octombrie 1941, după ce fusese osândit la lagăr pentru conducerea unei obști de surori.

S-⁠a născut în 1879, în gubernia Iaroslavl, în familia unui preot. A fost hirotonit preot în 1902 și a slujit în diverse biserici ale guberniei, fiind totodată director și învățător de religie la o școală parohială. Din 1922 a slujit la biserica Sfântului Duh din Iaroslavl și în același an a terminat Institutul de arheologie. În anul următor a ajuns secretar personal al mitropolitului Iosif (Petrovîh). În 1930 a fost arestat; în învinuire se spunea că „a condus o obște ilegală de surori pe lângă biserica Sfântului Duh și a organizat strângeri de bani pentru deținuți”. A fost condamnat la trei ani de lagăr de muncă. Lagărul în care a fost închis se numea sovhozul „Gigant”. La început a fost trimis la munci grele, dar apoi, din pricina bolii, a fost mutat la birou. A muncit sârguincios și a fost eliberat mai devreme. Întors acasă, în 1933, mult timp nu a putut obține viză de reședință și s-⁠a așezat la Ribinsk, la fratele său, preotul Vasile Rozov. Pe atunci era bolnav de distrofie și de scorbut și nu a mai slujit. După câțiva ani a putut reveni la familia lui din Iaroslavl. A murit la 8 octombrie 1941.

Este pomenit la 8 octombrie, la 5 iunie, în soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.