Nicolae Tolgski

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Tolgski a fost protoiereu și protopop la Moscova și a fost împușcat la Cimkent, în Kazahstan, la 27 august 1937.

S-⁠a născut la 20 februarie 1886, în satul Dorki din ținutul Bronnițî, gubernia Moscova, cel mai mic dintre trei frați preoți, fii ai protoiereului Vasile Tolgski. Fratele cel mare, protoiereul Serghei, a slujit la Moscova, iar în 1936 a mers de bunăvoie în surghiun cu familia fiicei sale; cel mijlociu, părintele Alexandru, a fost rectorul cunoscut al bisericii Sfântului Ilie din Obîdenski Pereulok. A urmat seminarul din Moscova, absolvit în 1907, și apoi Academia teologică din Moscova, unde a fost candidat în teologie în 1911. A primit preoția după Academie și a fost trimis la biserica Înălțării Crucii din satul Altufievo, apoi la Moscova, la biserica Cuviosului Serghie din Pușkari.

A fost o figură luminoasă a vieții bisericești din vremea lui. Neținând seama de prigoana puterii, s-⁠a ocupat de luminarea oamenilor și a înființat coruri. A fost cunoscut personal de Sfântul Patriarh Tihon, a fost numit protopop al bisericilor din ținutul Sretenka, hirotonit protoiereu și răsplătit cu mitră. În 1922 a fost arestat pentru că predase religia, dar a fost eliberat după două săptămâni. A doua arestare a avut loc la 12 aprilie 1935: Consfătuirea Specială a NKVD l-⁠a condamnat la trei ani de surghiun la Cimkent, în regiunea Kazahstanul de Sud. La 23 iunie 1937 a fost arestat a treia și ultima oară, în surghiun. Pe lângă învinuirile aduse tuturor participanților la dosar (membru al unui „centru contrarevoluționar în care intră cadre numeroase de bisericești, monahi, popi”, pentru „instaurarea Patriarhiei și a supremației Bisericii asupra puterii de stat”), protoiereul Nicolae a fost acuzat că a fost „conducătorul clerului surghiunit din raionul Karakat, că, la ordinul [episcopului] Cobranov, a grupat în jurul lui și a condus elementul contrarevoluționar din satul Leninski, a făcut agitație cu caracter defetist și a scris un roman contrarevoluționar, confiscat la percheziție”. La interogatoriu a spus: „Nu m-⁠am ocupat de activitate contrarevoluționară și nu am nimic de spus în această privință.” Troica din regiunea Kazahstanul de Sud l-⁠a condamnat la moarte și el a fost împușcat la 27 august 1937 în Lisia Balka din Cimkent; locul înmormântării nu se cunoaște. În anul 2000 Sinodul arhieresc jubiliar l-⁠a numărat între sfinți.

Este pomenit la 27 august, la 5 septembrie (zi mobilă), în soborul sfinților din Moscova, la 10 decembrie, în soborul noilor mucenici din Radonej, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.