Onisifor

Sfântul apostol Onisifor a fost unul dintre cei șaptezeci de ucenici ai Domnului și ucenic al apostolului Pavel, originar din Efes, pomenit în a doua epistolă către Timotei, unde Pavel îi laudă ospitalitatea, bunătatea și curajul. După tradiție a fost episcop la Colofon și la Corint și a murit mucenic la Pariu, pe malul Helespontului.

În Noul Testament

Numele Onisifor înseamnă „cel care aduce folos”. În a doua epistolă către Timotei, scrisă de Pavel în vremea când era întemnițat la Roma, în timpul prigoanei lui Nero, apostolul spune că Onisifor l-⁠a căutat cu osteneală și l-⁠a găsit, l-⁠a odihnit de multe ori și nu s-⁠a rușinat de lanțurile lui. Pavel îl pune în contrast cu cei din Asia care îl părăsiseră în acele zile. Trimite binecuvântare casei lui Onisifor și pomenește ajutorul pe care acesta i-⁠l dăduse mai înainte la Efes, lucru știut bine de Timotei, care păstorea Biserica din Efes. Onisifor a făcut un drum de aproape o mie de mile, peste trei mari întinderi de apă, de pe un continent pe altul, de la Efes la Roma, anume ca să-⁠l caute și să-⁠l mângâie pe Pavel în temniță. Lauda lui Pavel este importantă, căci a fost scrisă cu puțin înainte de moartea sa, ca ultimă încurajare pentru Timotei.

Unii cercetători socot că Onisifor murise deja când a fost scrisă epistola, pentru că Pavel vorbește despre el la trecut, dorește binecuvântare casei lui și milă pentru el „în ziua aceea”. Către sfârșitul aceleiași epistole, Pavel trimite salutări „Priscilei și lui Acuila și casei lui Onisifor”, deosebind iarăși situația lui Onisifor de a celor care erau încă în viață. Catolicii socot cuvintele lui Pavel despre Onisifor unul dintre cele mai vechi exemple de rugăciune pentru cei adormiți.

După tradiție

Potrivit tradiției ortodoxe, Sfântul Onisifor a fost unul dintre cei șaptezeci de ucenici aleși și trimiși de Iisus la propovăduire, la oarecare vreme după alegerea celor doisprezece apostoli (Luca 10, 1). A fost episcop la Colofon, în Asia Mică, apoi la Corint. Se spune că a ajuns la Pariu, lângă Efes, pe malul Helespontului, ca să propovăduiască păgânilor. Acolo a fost prins și dus la un templu idolesc. Fiindcă a refuzat să aducă tămâie zeilor, a fost legat împreună cu robul său Porfirie de cai sălbatici și târât pe pământ. Povestirile îl amestecă însă, pare-⁠se, cu un alt Onisifor, care a pătimit în vremea lui Dioclețian. Bisericile Ortodoxă și Catolică socot că a murit mucenic la Pariu.

Pomenirea

Biserica Ortodoxă pomenește pe Sfântul Onisifor la 7 septembrie, iar împreună cu Soborul celor șaptezeci de apostoli la 4 ianuarie. Este pomenit și la 8 decembrie. Biserica Catolică îl prăznuiește la 6 septembrie. Nu trebuie confundat cu Onisifor din Efes, mucenicul pătimit cu Porfirie în vremea lui Dioclețian, pomenit la 9 noiembrie.