Patapie

Cuviosul Patapie din Teba a fost un pustnic din Egipt, care a ajuns să viețuiască la Constantinopol, ocrotitorul celor bolnavi de hidropizie, cinstit mai ales în Grecia, la mănăstirea de maici din apropiere de Loutraki, unde se păstrează moaștele lui. După izvoarele grecești a trăit în secolul al IV-⁠lea; unele izvoare sârbești îl așază în secolul al VII-⁠lea. Biserica îl pomenește la 8 decembrie și în marțea de după Duminica Paștilor, în amintirea aflării moaștelor.

Viața

Patapie s-⁠a născut în Teba Egiptului, din părinți creștini înstăriți, care l-⁠au crescut în dreapta credință. De tânăr s-⁠a retras în pustia Egiptului, unde s-⁠a dedicat rugăciunii, iar mulți veneau la el să ceară sfaturi și să-⁠i asculte cuvântul. Temându-⁠se de slava omenească, a fugit din pustie la Constantinopol, socotind că se va ascunde mai ușor în vâlva orașului. Acolo a cunoscut alți doi nevoitori, pe Varas și pe Ravula, care au ajuns și ei sfinți. Ravula s-⁠a nevoit lângă Poarta lui Roman, iar Varas a întemeiat mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul din Petra.

La Constantinopol, Patapie și-⁠a făcut o colibă lângă biserica din Vlaherne, la Muntele Uscat, unde a întemeiat o mănăstire, mănăstirea Egiptenilor, în care a învățat și a povățuit mulți și unde s-⁠a mutat la Domnul în adâncă bătrânețe. După sursa sârbă, un băiat orb din naștere a venit la el, călăuzit de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, și l-⁠a rugat să se roage ca să vadă. Sfântul s-⁠a îndurat, s-⁠a rugat și băiatul a văzut. Minunea s-⁠a răspândit prin tot orașul, și mulțimea a năvălit la el, iar prin Sfântul Patapie s-⁠au arătat multe minuni ale lui Dumnezeu.

Moaștele

După distrugerea mănăstirii Egiptenilor, în 536, Sfântul Varas a mutat moaștele la mănăstirea Sfântului Ioan din Petra, aflată în ultimele veacuri bizantine sub ocrotirea familiei imperiale a Paleologilor și îndeosebi a augustei Elena Dragaș, mama ultimului împărat, Constantin al XI-⁠lea Paleologul, care s-⁠a făcut monahă cu numele Ipomoni, adică Răbdarea, și a fost trecută între sfinți. După cucerirea Constantinopolului de turci, în 1453, o rudă a Paleologilor și nepot al Elenei, Anghelis Notaras, ca să ferească moaștele de turci, le-⁠a dus pe muntele Gerania, în sudul Greciei, lângă Loutraki, și le-⁠a ascuns într-⁠o peșteră. Acolo s-⁠a întemeiat un schit, care însă a fost părăsit după câteva veacuri; peștera era locuită de pustnici încă din secolul al XI-⁠lea, la o înălțime de 650 de metri.

Peștera cu moaștele a fost descoperită în 1904 de locuitori din Loutraki. S-⁠a găsit în ea și capul Elenei Dragaș, cuvioasa Ipomoni. Unii vizitatori au luat din moaște bucăți, ca talisman, iar preotul Constantin Sousanis din Loutraki a luat moaștele și le-⁠a păstrat acasă, cu îngăduința Bisericii, ca să nu fie pângărite. În peșteră s-⁠au găsit o cruce de lemn jefuită, un pergament și monede, date autorităților.

Mănăstirea

În 1952, părintele Nectarie (pe numele de mirean Chiriac) Marmarinos, preot din așezarea Corintului, mai târziu protosinghel al mitropoliei Corintului, originar din Egina și ucenic al Sfântului Ieronim, a întemeiat mănăstirea, iar moaștele s-⁠au întors în peștera unde fuseseră găsite. Întemeierea oficială a fost făcută la 1 august 1952 de mitropolitul Corintului, Procopie Tzavaras. Prima stareță a fost gheronda Singlitichi, iar gheronda Patapia a ajutat mult la zidire; a fost stareță între 1963 și 1968, apoi a renunțat din pricina sănătății. Din 1968 până în 2014 a fost stareță Isidora, iar acum o conduce monahia Hrisovalanti. La început erau doar câteva chilii mici, nu exista drum pentru mașini, iar maicile cărau pe un măgăruș, ba chiar în spate, materiale de zidit, apă de la un izvor aflat la kilometri și mâncare din Loutraki.

Părintele Nectarie a mai întemeiat mănăstirea de călugări a Sfinților Trei Ierarhi, lângă Perahora, o tabără de vară pentru copii, numită Betleem, și un cămin de bătrâne la Loutraki, unde maicile îngrijesc femei în vârstă. Azi mănăstirea are hotelărie, chilii pentru patruzeci de maici, biserica Adormirii Maicii Domnului, sfințită la 1 august 1968 de mitropolitul Pantelimon al Corintului, cimitirul cu paraclisul Sfintei Maria Egipteanca, catedrala Sfintei Treimi, un spațiu de expunere și peștera Sfântului Patapie, lângă biserică. Acolo se păstrează moaștele sfântului, îmbrăcate într-⁠un veșmânt schimbat în fiecare an în ziua praznicului, și icoane bizantine ale Sfântului Patapie și ale Sfintei Ipomoni, probabil din secolul al XV-⁠lea. Pelerinii iau din peșteră vată îmbibată în untdelemnul candelei care arde acolo și apă sfințită de la un izvor din apropiere. Capul Sfintei Ipomoni este păstrat și el la mănăstire. Minunile Sfântului Patapie, din vechime și până azi, sunt consemnate în arhiva mănăstirii, care are o mare bibliotecă.