Pamfamir din Calcedon

Sfântul Mucenic Pamfamir din Calcedon a fost ostaș și a murit pentru Hristos în Calcedon, în vremea persecuției lui Maximian și Dioclețian, împreună cu Sfinții Pamfalon și Solohon. Pomenirea lor comună este la 30 mai.

Cei trei slujeau în regimentul tribunului Campan, trimis la Calcedon, unde toți ostașii trebuiau să jertfească în templul idolesc. Ei au refuzat, spunând că se închină numai lui Hristos, Dumnezeul adevărat. Campan a poruncit să fie chinuiți fără milă. Pamfamir și Pamfalon au murit sub chinuri.

Solohon, egiptean de neam, a rămas în viață. I s-⁠a deschis gura cu sabia ca să i se toarne sânge din jertfele idolești, dar el și-⁠a încleștat dinții, sabia s-⁠a îndoit, iar sfântul și-⁠a rupt legăturile și a mărturisit mai departe pe Hristos. După ce a auzit un glas din cer care îl îndemna să rabde până la capăt, a fost bătut, târât pe pietre ascuțite și atârnat de o mână cu o greutate legată de picior; după trei ore a fost coborât și a stat pe picioare, nevătămat. Campan i-⁠a înfipt atunci o trestie de scris în ureche și l-⁠a lăsat. Creștinii l-⁠au dus în casa unei văduve cucernice, unde Solohon i-⁠a îndemnat să rămână statornici în credință și apoi și-⁠a dat sufletul în mâinile Domnului.

Sfântul Pamfamir este pomenit la 30 mai, după stilul nou.