Panteleimon Arjanîh

Sfântul Cuvios Mucenic Panteleimon Arjanîh, egumen, s-⁠a născut la 29 iunie 1872 în satul Zalipaevka din gubernia Oriol, în familia țăranului Timotei Arjanîh, și la Botez a primit numele Pavel. Familia era săracă, iar de la doisprezece ani Pavel și-⁠a ajutat tatăl: a fost păstor, a muncit la un moșier și la țărani. Când putea, mergea să se roage la Optina. În 1894 a fost luat în armată, în regimentul Kamceatka, și după un an a fost trimis la cursuri de felcer, apoi a fost felcer de companie.

În 1898 a fost lăsat la vatră, a lucrat ca felcer la spitalul gubernial din Jitomir și a urmat școala de felceri din Volînia. S-⁠a întors apoi acasă, a stat jumătate de an pe gânduri și, amintindu-⁠și de rugăciunile de la Optina, s-⁠a hotărât pentru mănăstire. A intrat la Optina în 1900 și a fost novice vreo șapte ani. Arhimandritul Xenofont l-⁠a tuns în mantie cu numele Panteleimon, după marele mucenic și tămăduitor, ținând seama de meseria lui. La 15 martie 1909 episcopul Veniamin al Kalugăi l-⁠a hirotonit ierodiacon, iar în 1911 ieromonah. A fost felcer în spitalul mănăstirii, iar în 1914 a fost ales ecsonom, slujind până la închiderea mănăstirii, în 1918.

A lucrat un timp în gospodăria și în muzeul înființate de autorități pe locul mănăstirii, apoi a slujit în biserici din Lihvin, Meșcovsk și Odoev. În 1925 a venit la Kozelsk și a slujit la biserica Sfântului Nicolae. La 26 iunie 1926 a fost ridicat la rangul de egumen și numit stareț al Mănăstirii Sfântul Gheorghe din Meșcovsk, dar mănăstirea era închisă, așa că s-⁠a întors la Kozelsk. Acolo trăiau atunci cam o sută de monahi și monahii din mănăstirile Optina și Șamordino, ca într-⁠o mănăstire fără ziduri, risipită prin oraș.

În ziua Rusaliilor din 1930, la iarmaroc, țăranii s-⁠au ciocnit cu miliția și un țăran a fost ucis. Autoritățile au profitat și, la 18 august 1930, au arestat patruzeci de monahi și mireni, între ei egumenul Panteleimon, învinuit că a condus un grup „monahal-⁠monarhist”. Închis la Suhinici, a respins învinuirea și a spus că la Kozelsk nu era mănăstire ascunsă, ci monahii se strânseseră acolo din cauza apropierii de Optina și Șamordino. La 27 noiembrie 1930 troica OGPU l-⁠a condamnat la zece ani, redusă apoi la cinci. A trecut prin lagărul Vișera și apoi a fost exilat la Eleț, unde în 1935, după ispășirea pedepsei, a devenit citeț la biserica Intrării în Biserică.

Acolo l-⁠a prins prigoana din 1937. A fost arestat la 16 septembrie 1937 și închis la Lipețk. Martorii au spus că la vecernia din 14 mai 1937 ținuse o predică în amintirea mitropolitului Petru de Krutița, ucis în exil, îndemnându-⁠i pe credincioși să fie la fel de statornici. Părintele Panteleimon nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 15 noiembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte; a fost împușcat la 29 noiembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Este pomenit la 29 noiembrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 31 iulie în Soborul sfinților din Kaluga, la 23 septembrie în Soborul sfinților din Lipețk și la 24 octombrie în Soborul tuturor sfinților din Optina, după stilul nou.