Parascheva Cocineva

Sfânta Muceniță Parascheva Cocineva s-⁠a născut în 1890 în satul Cocinevo din gubernia Orenburg, în familia țăranului Stepan Cocinev. A terminat școala satului, a trăit cu părinții și, în vremea prigoanei, a slujit la biserica din satul natal. În 1932 autoritățile i-⁠au cerut ei, o credincioasă care apăra biserica de închidere, să părăsească satul, iar Parascheva s-⁠a mutat în orașul Miass, regiunea Celeabinsk, unde a fost paznic la biserica Sfântului Alexandru Nevski. După o neînțelegere cu citeața, pe care o socotea că încalcă rânduiala bisericească, a plecat în satul Voznesenskoe și a ajutat acolo la biserică; peste un an s-⁠a întors la Miass și a fost aleasă în „douăzecime”, adică în grupul de douăzeci de credincioși care răspundeau de biserică.

În 1937 preotul bisericii a fost arestat, iar autoritățile au refuzat să înregistreze orice alt preot găsit de credincioși. Parascheva a propus douăzecimii să scrie o plângere la VȚIK. A ajuns la Moscova la 27 decembrie 1937, a depus plângerea și a mers la mitropolitul Serghie Stragorodski, locțiitor al Locțiitorului Tronului Patriarhal, cerând un preot. Mitropolitul a binecuvântat să slujească la Miass un preot care aștepta în anticameră. Cei doi au cumpărat bilete la gara Kazan, ca să plece la 30 decembrie.

Preotul era din Basarabia, trecută atunci la România, unde trăiau părinții și rudele lui, și voia să se mute acolo. La 29 decembrie a mers la consulatul român să afle răspunsul la cererea lui, iar la gară a fost arestat, împreună cu Parascheva. Au fost închiși la Butîrka, în Moscova, și interogați în aceeași zi. Parascheva a spus că este o credincioasă activă și membră a douăzecimii bisericii din Miass, dar a tăgăduit agitația contrarevoluționară; înainte de arestare, a spus, doar păzise biserica.

La 14 februarie 1938 troica NKVD a condamnat-⁠o la zece ani de lagăr de muncă. A fost trimisă la Bamlag, lagărul de cale ferată Bureia, la stația Izvestkovaia. Zdrobită în timpul lucrului, Parascheva Cocineva a murit în infirmeria lagărului, din cauza rănilor, la 8 aprilie 1939.

Este pomenită la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 8 aprilie, la 13 iulie în Soborul sfinților din Eparhia Birobidjan și la 11 octombrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Mitropolia Celeabinsk, după stilul nou.