Pascasie Radbert

Sfântul Cuvios Pascasie Radbert a fost monah și egumen la Corbie, în Picardia, și teolog. S-⁠a născut în jurul anului 790 la Soissons și a murit în jurul anului 865 la Corbie. Copil găsit în fața bisericii abațiale Notre-⁠Dame din Soissons, a fost crescut de maicile mănăstirii; la douăzeci și doi de ani a intrat ca monah la mănăstirea benedictină de la Corbie, lângă Amiens, și a luat numele Pascasie. A fost format de egumenul Adalard de Corbie și a devenit scolastic. În 826, la moartea lui Adalard, scaunul a fost luat de fratele acestuia, Wala. Pascasie a primit confirmarea împăratului Ludovic Piosul și a avut ca ucenic pe Warin de Corvey. Sub Wala a devenit priorul mănăstirii și a fost ales la rândul lui egumen între 843-844 și 851.

Fiindcă l-⁠a primit în mănăstire pe fiul lui Pepin al Aquitaniei, s-⁠a lovit de ostilitatea unei părți a obștii și a regelui Carol cel Pleșuv. Silit să părăsească slujba, s-⁠a retras în 851 la mănăstirea Saint-⁠Riquier, apoi s-⁠a întors la Corbie ca simplu monah și a murit acolo. A luat parte în 849, la sinodul de la Quierzy, la lupta împotriva lui Gottschalk din Orbais și a învățăturii lui despre dublă predestinare, socotită eretică. A scris vieți de sfinți, între care pe cele ale lui Adalard și ale fratelui vitreg al acestuia, Wala.

Pe plan teologic, a scris primul tratat teologic despre Euharistie, „De Corpore et Sanguine Domini”, redactat în 831 și prezentat regelui Carol cel Pleșuv în 844. Învățătura din el a fost combătută de la apariție, iar polemica cu Ratramn de Corbie a fost una dintre temeliile dogmei euharistice catolice. După moarte, moaștele lui au fost mutate în biserica abațială din Corbie la 12 iulie 1058, iar numele i-⁠a fost înscris în calendarul mănăstirii. Lespedea de mormânt din 1655 se vede și azi. Se pomenește la 26 aprilie, după calendarul apusean (stil nou). Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite, deși unele din ideile lui euharistice au fost discutate în Apus.