Pavel Moiseev

Sfântul Cuvios Mucenic Pavel Moiseev, arhimandrit, a fost starețul Mănăstirii Sfântul Nicolae din Kordjema și a fost ucis la 30 septembrie 1918 împreună cu arhimandritul Teodosie Sobolev și cu ieromonahii Nicodim Șcapkov și Serafim Kulakov. S-⁠a născut la 16 februarie 1849 în satul Dresviști, ținutul Griazovet, gubernia Vologda, într-⁠o familie de țărani. A învățat singur să citească, după Psaltire, îi plăceau vieți de sfinți și se ferea de jocurile satului. S-⁠a hotărât pentru monahism după treizeci de ani; la 19 martie 1880 a fost primit novice la Mănăstirea Pavlo-⁠Obnorski și la 9 octombrie a fost tuns monah cu numele Pavel. A fost hirotonit ierodiacon la 16 noiembrie, ieromonah la 24 iunie 1881, a condus șase luni mănăstirea și i-⁠a fost econom. În 1890 a ajuns la Ustiug, ca stareț al Mănăstirii Sfântul Nicolae din Priluki, apoi protopop al mănăstirilor din vicariatul Velikii Ustiug. La 24 iunie 1898 a fost ridicat la rangul de egumen, iar la 13 martie 1902 a devenit starețul Mănăstirii Sfântul Nicolae din Kordjema, unde a slujit până la moarte. Era pentru frați un reazem moral puternic și îi mângâia, îi întărea și îi povățuia, mai ales pe cei slabi.

În august 1918, îngrijorat de decretul care despărțea Biserica de stat, a primit la mănăstire vizita arhimandritului Teodosie (Teodor Sobolev), în vârstă de șaptezeci și șase de ani, născut la 11 septembrie 1842, fost preot și profesor la Totma, rămas văduv, călugărit în 1881 și mai apoi stareț în mai multe mănăstiri; în 1907 fusese numit arhimandrit al Mănăstirii Introducerii din Solvîcegodsk și în 1916 fusese lăsat la odihnă.

La 30 septembrie 1918, după o reclamație că în mănăstire se ascund niște oameni bogați, au venit comisarul militar și membri ai comisiei extraordinare din Solvîcegodsk. Au cerut să li se arate tainițele și banii. Monahii au răspuns că nu mai este nimic. Comisia a socotit răspunsul împotrivire față de putere. Interogatoriul întreg a fost trecut pe o singură foaie: arhimandritul Pavel a spus că nu mai este nimic în mănăstire, ieromonahul Nicodim și Serafim nu au recunoscut nimic, iar arhimandritul Teodosie a spus că nu s-⁠a amestecat în treburile mănăstirii și a trăit separat. Comisia i-⁠a socotit pe toți patru administrația mănăstirii și a hotărât să-⁠i împuște. Pricina execuției nu a fost trecută. Decizia nu a mai așteptat aprobarea.

La ora două după-⁠amiaza, în 30 septembrie 1918, pe drumul de la mănăstire, pe una din insulele pustii ale râului Vîcegda, au fost împușcați: arhimandritul Teodosie, în al șaptezeci și șaptelea an, arhimandritul Pavel, în al șaptezecilea an, ieromonahul Nicodim, de șaizeci și cinci de ani, și ieromonahul Serafim, de patruzeci și cinci.

Sfântul Pavel este pomenit la 30 septembrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 1 noiembrie în Soborul sfinților din Mitropolia Arhanghelsk, după stilul nou.