Petru din Moglena

Sfântul Petru din Moglena (Petru Mugleneanul) a fost preot în veacul al XII-⁠lea, ucenic și urmaș al episcopului Ilarion de Moglena, și este cinstit ca sfânt în ceata ierarhilor. Ilarion lupta cu ereticii din Moglena în a doua jumătate a veacului al XII-⁠lea. Petru este cunoscut ca „bărbat virtuos, de neam ales, blând și neprihănit, ca nimeni altul”. Sub îndrumarea lui Ilarion a trecut prin toate treptele slujirii și a dobândit încă din viață faima unui om drept.

Înainte de moarte, Ilarion l-⁠a recomandat frăției monahale din mănăstirea „Sfinții Apostoli” ca înlocuitor al său, iar după moartea lui, în 1164, Petru i-⁠a urmat la conducerea ca egumen. Sub conducerea lui, mănăstirea a înflorit. După ani a izbucnit totuși un conflict cu unii monahi nemulțumiți de rânduiala aspră din mănăstire și au apărut chiar eretici. Petru, care avea o fire blândă, își învăța turma și evita conflictele, dar monahii răzvrătiți au rămas neînduplecați. Atunci Ilarion li s-⁠a arătat în vis, le-⁠a dovedit faptele nelegiuite și a pus ordine în mănăstire. Sursa principală despre episcopul Ilarion și despre Petru este Viața amplă a lui Ilarion, scrisă în secolul al XIV-⁠lea de patriarhul Eftimie al Târnovei; a doua este povestirea din Proloage „Aducerea moaștelor Sfântului Ilarion, episcopul Moglenei, în orașul Târnovo”, alcătuită în a doua pătrime a veacului al XIII-⁠lea.