Petru Krestov

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Krestov a fost preot al Bisericii Ruse. S-⁠a născut la 8 ianuarie 1890 în satul Gorodeț, volostul Pirociniskaia, gubernia Riazan, și a murit la 19 decembrie 1941 în infirmeria punctului de lagăr nr. 1 din Viatlag, în regiunea Kirov. A fost canonizat la 26 ianuarie 2002 în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse.

S-⁠a născut în familia citețului Ivan Ivanovici Krestov și a soției lui, Liubov Alekseevna. Tatăl a murit de timpuriu, lăsând în grija soției, care lucra ca prosforniță la biserică, cinci copii. În 1911 Petru Krestov a absolvit Seminarul din Riazan. În anii studiilor a cunoscut-⁠o pe Antonina Nikolaevna Dobrodeeva, fiica citețului Nikolai Dobrodeev, care învăța la școala eparhială din Riazan. În 1914 Petru și Antonina s-⁠au cununat. În același an au început să lucreze ca învățători la școala din satul Panino, ținutul Spassk, unde locuiau părinții Antoninei.

În 1914 Petru a fost chemat în armata activă, unde a slujit ca soldat de rând. În 1915 a căzut prizonier la Loveci, în Bulgaria, și a fost trimis într-⁠un lagăr german de prizonieri, Strelkow. Acolo a stat cam cinci luni, apoi a fost mutat din lagăr în lagăr (Sprottau, în Silezia Inferioară, Limburg, Soltau, în Saxonia Inferioară). Acolo l-⁠a prins sfârșitul războiului, în 1918. În iulie 1918 a fost eliberat din captivitate și trecut în patrie lângă Pskov.

Din iulie 1918 a lucrat ca învățător de școală sătească și, în același timp, ca inspector al secției de învățământ. În 1922 a fost hirotonit preot. A slujit la biserica Piatnițkaia din satul Panino, raionul Spassk, regiunea Riazan: între 1922 și 1924 ca al doilea preot, apoi ca paroh, iar între 1934 și 1938 acolo, cu treapta de protoiereu. În vara lui 1931 a fost arestat și trimis în surghiun, apoi arestat din nou la Mezen. În februarie 1932 a fost osândit la trei ani de lagăr. După eliberare, în ianuarie 1934, s-⁠a întors în satul Panino și a fost protopop.

În februarie 1938 a fost arestat iar, iar în septembrie osândit la cinci ani de lagăr. Până în 1940 a fost ținut în temnița din Riazan, apoi, până în decembrie 1941, în Viatlag. A murit în închisoare. A fost reabilitat în 1958.