Pimen de la Ugreșa

Cuviosul Pimen de la Ugreșa (în lume Piotr Dimitrievici Miasnikov, 1810-1880) a fost arhimandrit și, mulți ani, egumen al mănăstirii Sfântul Nicolae din Ugreșa, lângă Moscova, pe care a prefăcut-⁠o într-⁠unul dintre cele mai mari centre duhovnicești din regiunea Moscovei. Ucenic din tinerețe al unor mari nevoitori, a introdus în mănăstire viața de obște și a zidit biserici. Biserica Rusă l-⁠a trecut între cuvioși în anul 2004, iar moaștele sale se află în catedrala mănăstirii.

Copilăria și chemarea

S-⁠a născut la Vologda la 10 august 1810 (după datele din acte, la 13 august 1809), fiu unic, afară de surori, dintre care una a ajuns tot monahie, al părinților Dimitrie Atanasievici și Avdotia Petrovna, oameni bogați și evlavioși, din rândul negustorilor. Tatăl era staroste al bisericii din parohia lor. Singura lui învățătoare a fost „croitoreasa Pelaghia Egorovna”, care l-⁠a învățat să citească. Fiecare clipă liberă o petrecea în biserică. La unsprezece ani citea liber Biblia, a citit cartea „Alfabetul duhovnicesc”, iar la șaptesprezece ani se hotărâse să se facă monah.

În 1830, în pustia Semigorodnaia, l-⁠a cunoscut pe Dimitrie Briancianinov. Convorbirea duhovnicească cu el i-⁠a făcut o puternică impresie și i-⁠a întărit hotărârea de a se retrage într-⁠o mănăstire. După ce Dimitrie Briancianinov a fost tuns cu numele Ignatie, a locuit o vreme la Miasnikovi, pentru că părinții lui nu voiau să-⁠l primească pe noul monah. În iunie 1832, Piotr a intrat în mănăstirea Kirilo-⁠Novoezersk, unde era atunci egumen Arcadie, ales la îndemnul arhimandritului Teofan Novoezerski, ucenic al Cuviosului Teodor de Sanaksar. Ca novice a fost ajutor de chelar și pregătea veșmintele pentru slujbă. Mulți ani mai târziu își amintea cu amănunte de cele văzute acolo.

În același an 1832, Piotr Miasnikov l-⁠a vizitat pe Ignatie (Briancianinov) în mănăstirea Lopotov, al cărei egumen era. La plecare, părintele Ignatie i-⁠a dat scrisori către Optina, pentru starețul Leon și pentru ieromonahul Ilarion, care era atunci ecleziarh la Optina, iar în anul următor, mutându-⁠se la Optina, a devenit ucenicul de chilie al ieromonahului Ilarion.

La Ugreșa

Când, la recomandarea egumenului Ignatie (Briancianinov), ieromonahul Ilarion a fost numit în 1834 egumen al mănăstirii Sfântul Nicolae din Ugreșa, a sosit la noul loc de slujire cu ucenicul său de chilie. În „Amintirile” sale, Pimen scrie că a împlinit ascultarea de ucenic de chilie la părintele Ilarion cinci ani și jumătate, fără chilie proprie, trăind în anticameră, în spatele unor paravane. Din lipsa oamenilor a avut mai multe ascultări: chilier al egumenului, trapezar, pivnicer și, pentru că nu era chelar, și chelar, și lumânărar.

La 26 martie 1838, în Sâmbăta lui Lazăr, egumenul Ilarion l-⁠a tuns pe novicele Piotr în mantie, cu numele Pimen, în cinstea Cuviosului Pimen cel Mare. La 23 februarie 1839 a fost hirotonit ierodiacon, la 25 aprilie 1840 ieromonah, iar la 26 februarie 1844 numit econom. La 16 noiembrie 1852, după ce egumenul Ilarion a cerut să se retragă la odihnă, mitropolitul Filaret (Drozdov) a încredințat conducerea mănăstirii părintelui Pimen. Cel dintâi lucru făcut de el a fost să introducă în mănăstire viața de obște, pe care mitropolitul o ceruse de mult și căreia părintele Ilarion i se împotrivise. La 16 octombrie 1853, mănăstirea din Ugreșa a fost prefăcută din mănăstire cu număr fix de monahi în mănăstire de obște, iar ieromonahul Pimen a fost ridicat la rangul de egumen și numit conducătorul ei.

Prin osteneala părintelui Pimen s-⁠au zidit în mănăstire cinci biserici: catedrala Sfântului Nicolae în 1843, biserica Cuvioasei Maria Egipteanca în 1851, biserica Adormirii în 1852 și în 1860 biserica Maicii Domnului a Durerilor și biserica schitului Sfinților Petru și Pavel. Toate au fost sfințite de mitropolitul Moscovei Filaret. Cu câteva zile înainte de moartea arhimandritului Pimen s-⁠a pus piatra de temelie a unei mari catedrale a Schimbării la Față. Moartea dreaptă a arhimandritului Pimen a urmat la 17 august 1880.

Cinstirea și minunea

Cinstirea lui a început îndată după adormire, și mulți pelerini veneau la mormântul lui. Capela de deasupra mormântului nu a fost niciodată pustie, mulți aducându-⁠i rugăciunile, suspinele, necazurile și bucuriile lor. După revoluția din Octombrie, capela de pe cimitirul frăției a fost distrusă, iar cripta în care se odihnea arhimandritul Pimen a fost pângărită și părăsită. Cinstirea s-⁠a reînnoit odată cu redeschiderea mănăstirii, în 1990. Unul dintre cei care s-⁠au străduit la reînnoirea mănăstirii a fost Taisia Danilovna Sîceva (1931-1999), care ani de zile s-⁠a rugat pentru odihna sufletului arhimandritului Pimen și a cerut parastase. În ultimii ani de viață a suferit de o boală grea și, în boală, a cerut mereu ajutorul arhimandritului Pimen, simțind că prin mijlocirea lui suferințele i se micșorau, așa că suporta durerile fără medicamente puternice.

În octombrie 1998, monahia Feofania (Tarasova) a venit în pelerinaj la mănăstirea din Ugreșa. În dimineața de 7 noiembrie și-⁠a pierdut cunoștința și a fost dusă în stare foarte grea la secția de neurologie a spitalului din Dzerjinski. Nu putea nici vorbi, nici mișca. După părerea medicilor, era urmarea unei tulburări acute a circulației cerebrale și speranțe de însănătoșire aproape nu erau. Se pregătea tunderea ei în marea schimă, înainte de moarte. Cei apropiați s-⁠au rugat cu căldură pentru însănătoșirea ei, au cerut moliftele în mănăstirea din Ugreșa și au cerut ajutor arhimandritului Pimen. De mai multe ori, preoții mănăstirii au slujit parastase pentru el, la cererea celor apropiați. Spre mirarea medicilor, maica de optzeci de ani a început să se vindece repede, vorbirea i s-⁠a limpezit și la 27 noiembrie a ieșit sănătoasă din spital. Cei apropiați văd în această vindecare o mijlocire neîndoielnică a arhimandritului Pimen.

La Sinodul arhieresc din 2004 s-⁠a hotărât trecerea arhimandritului Pimen, slăvit mai înainte ca sfânt cinstit local al eparhiei Moscovei, în rândul sfinților cinstiți în toată Biserica și înscrierea lui în calendarul Bisericii Ruse. Pomenirea Cuviosului Pimen de la Ugreșa se face în ziua adormirii, 17 august (30 august după calendarul nou). Moaștele lui se odihnesc în catedrala Schimbării la Față a mănăstirii Sfântul Nicolae de la Ugreșa.