Miron

Sfântul Preotmucenic Miron al Cizicului (născut în jurul anului 201, mort în jurul lui 250) a fost un preot bogat și cinstit din Ahaia, tăiat cu sabia la Chizic, în vremea împăratului Deciu. Se pomenește la 17 august (30 august pe stilul nou) și este ocrotitorul insulei Antichitira, în Grecia.

Viața

Miron a trăit în Ahaia în vremea împăratului Deciu (249-251), când proconsul al acelei provincii romane era Antipatru. Izvorul grec spune că era din ținutul Corintului, din Peloponez, dintr-⁠o familie bogată și aristocratică; cel sârb îl dă născut în jurul anului 201, în vremea împăratului Septimiu Sever. Venea dintr-⁠un neam bogat și cinstit, era prezbiter al bisericii locale, vestit pentru blândețea firii și milostenia lui și avea dragoste de Dumnezeu și de oameni; după izvorul grec a devenit preot în tinerețe.

După tradiție, în 250, în ziua praznicului Nașterii lui Hristos, Antipatru a năvălit cu slujitorii lui în biserica în care slujea Miron, ca să prindă pe cei mai de seamă dintre creștini și să-⁠i silească să ia parte la jertfele păgânești (după izvorul grec, să-⁠i prindă pe credincioși și să-⁠i omoare). Miron, care mai înainte fusese prieten al lui Antipatru, l-⁠a mustrat și l-⁠a ocărât (izvorul grec: nu s-⁠a speriat de paza romană și l-⁠a numit „lup răpitor”). Antipatru a poruncit să fie prins Miron și l-⁠a judecat în agora, înaintea templului lui Dionis. A vrut să-⁠l silească prin chinuri să aducă jertfă; după chinuri cumplite, pe care Miron le-⁠a răbdat cu statornicie, guvernatorul a poruncit să fie dus la Chizic, la interogatoriul înaintea împăratului. Izvorul grec spune că Antipatru l-⁠a închis și l-⁠a atârnat sus de mâini, în vreme ce soldații romani îl batjocoreau, apoi că a fost trimis la Chizic, în Misia din Asia Mică, unde proconsulul de acolo l-⁠a omorât prin tăierea capului. Simțind că Miron l-⁠a biruit în toate, Antipatru s-⁠a sinucis (după izvorul rus). Arhontele Cizicului, aflând despre mucenic, l-⁠a osândit îndată la tăierea capului.

Cinstirea

Biserica Ortodoxă îi pomenește ziua la 17 (30) august. În Rusia, un paraclis a fost închinat lui Miron în biserica de regiment a regimentului de vânători al gărzii imperiale, a cărui sărbătoare de regiment cădea în ziua pomenirii sfântului.

Cinstirea lui la Antichitira este deosebit de vie. Puținii locuitori de azi ai insulei mici, ca și sutele de antichitirieni din diaspora (America, Australia, Chile etc.), îl cinstesc cu totul deosebit pe Sfântul Miron, sfânt mai puțin cunoscut de lumea largă, dar ocrotitor al Antichitirei. Legătura sfântului cu insula este veche. Se știe că aproape trei veacuri (din jurul lui 1420 până în 1780-1782) insula a fost nelocuită: în răzbunare pentru un atac de jaf al locuitorilor ei asupra unei corăbii venețiene, garnizoana venețiană i-⁠a ucis pe toți locuitorii și insula s-⁠a pustiit până pe la sfârșitul secolului al XVIII-⁠lea. În acest răstimp, vânători din Creta mergeau pe Antichitira să vâneze capre și oi, care atunci ca și azi erau multe pe insulă. Povestirea spune cum a fost găsită acolo icoana Sfântului Miron. După tradiția locală, vânători cretani au mers pe Țirigoto, cum se numea insula în vremea stăpânirii venețiene, ca să vâneze capre. Au găsit atunci din întâmplare, într-⁠o peșteră mică, o icoană a sfântului. Au luat-⁠o și au așezat-⁠o ceva mai încolo, ridicând un proscomidiar grăbit. Când s-⁠au întors să zidească o bisericuță, au găsit icoana în alt loc și au hotărât să zidească acolo biserica. Acestea s-⁠au petrecut între 1450 și 1780, nu se știe când anume. Zidirea bisericii sfântului a fost pricina colonizării insulei de către cretani, ai căror urmași sunt și locuitorii de azi.

Biserica mică de la început a fost lărgită, s-⁠au adăugat chilii și încăperi ajutătoare, și mult timp a găzduit și monahii. Praznicul sfântului, în fiecare an la 17 august, este de atunci cea mai însemnată zi a anului pentru insulă. În ziua aceea antichitirienii cinstesc pe sfântul lor ocrotitor cu slujbe măreț, dar și cu petreceri cretane tradiționale, în amintirea legăturii pe care locul o are cu cretanii. Fiindcă prilejul aflării icoanei a fost vânătoarea de capre și oi, pelerinilor li se dă carne fiartă de capră și de oaie, pregătită în curtea mănăstirii de locuitori. Mitropolitul Kythirelor și Antichitirei Serafim a alcătuit un megalinar în cinstea lui.