Principiu de Soissons

Sfântul Ierarh Principiu de Soissons (Prince) a fost al doisprezecelea episcop al Soissons-⁠ului, de pe la 474 până la adormirea sa, la 25 septembrie 505. Era fratele mai mare al Sfântului Remigiu de Reims și tatăl sau unchiul Sfântului Lup de Soissons.

Episcopatul lui a coincis cu sfârșitul stăpânirii romane în Galia și cu întărirea puterii francilor: a văzut înfrângerea lui Siagriu de către Clovis, în 486, iar Soissons a ajuns capitala regatului franc. Însușirile lui l-⁠au apropiat de Clovis și i-⁠au întărit influența asupra reginei Clotilda, care căuta să-⁠și aducă soțul la credință. Principiu a luat parte la botezul lui Clovis, făcut de Remigiu, și apoi i-⁠a ajutat pe noii botezați să trăiască după credință. Cu darurile regelui a zidit biserici și a înmulțit altarele și parohiile, ca să înlesnească învățătura. Împreună cu Remigiu a purtat corespondență cu Sidoniu Apolinarie.

A fost înmormântat de Remigiu în paraclisul Sfintei Tecla. Moaștele au fost mutate mai târziu în catedrala din Soissons și arse de eretici în 1567; brațul lui a fost cinstit la biserica Saint-⁠Amé. Este pomenit la 25 septembrie, ca sfânt al Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.