Radbod de Utrecht

Sfântul Ierarh Radbod de Utrecht (Radboud) a fost episcop de Utrecht, în Țările de Jos, din anul 899 sau 900 până la adormirea sa, în noiembrie 917 (alte surse dau 918). S-⁠a născut în jurul mijlocului veacului al IX-⁠lea, într-⁠o familie nobilă francă din apropiere de Namur; mama lui descindea din regele frizon Radbod.

A învățat sub grija unchiului său, arhiepiscopul Günther de Köln, apoi la școala curții lui Carol cel Pleșuv, al cărui capelan a fost, și și-⁠a dedicat mare parte din viață studiului. Se crede că a fost monah la mănăstirea Saint-⁠Martin din Tours. În 899 a fost ales episcop de Utrecht. Fiindcă Utrechtul fusese distrus de normanzi, a locuit la Deventer. A fost cel mai de seamă reprezentant al stăpânirii est-⁠france în nordul Țărilor de Jos. În 914 sau 915 a mers la Roma, la papa Ioan al X-⁠lea, pentru o neînțelegere cu contele Meginhard de Hamaland, pe care papa a împăcat-⁠o. Se pregătea să se întoarcă la Utrecht și întocmise lista tuturor bunurilor eparhiei dinaintea izgonirii de către normanzi, dar s-⁠a îmbolnăvit într-⁠o călătorie misionară în Drenthe și a murit la Ootmarsum. A fost îngropat în biserica Sfântului Lebuin din Deventer. I se atribuie mai multe scrieri, mai ales vieți de sfinți: ale lui Bonifaciu, Suitbert, Lebuin și Servatius de Maastricht, în proză sau în versuri.

Cinstirea lui a rămas mult timp locală, în eparhia Utrecht. Este ocrotitorul științei catolice în Țările de Jos; Universitatea din Nijmegen îi poartă numele. Este sfânt al Bisericii nedespărțite și este pomenit la 29 noiembrie, după stilul nou.