Richarie

Sfântul Cuvios Richarie (Riquier, Richarius de Celles), născut în jurul anului 560 și răposat la 26 aprilie 645 (după un loc al aceleiași surse, 643), a fost pustnic, monah și întemeietor a două mănăstiri, între ele Centula (Saint-⁠Riquier), în Picardia, Franța. Este cinstit ca sfânt în Biserica Romano-⁠Catolică și în cea Ortodoxă. Viața lui a fost scrisă probabil la sfârșitul veacului al VII-⁠lea și refăcută în jurul lui 800 de Alcuin.

S-⁠a născut păgân, în ținutul Ponthieu, lângă Amiens, în jurul veacului al VI-⁠lea. Potrivit lui Alcuin, a primit în casă doi misionari galezi, Caidoc și Frechorius, față de care localnicii erau ostili, învinuindu-⁠i de recolta rea. Fiindcă a primit pe Dumnezeu în oamenii călători, i s-⁠a dat mila Lui, iar sub înrâurirea lor s-⁠a făcut creștin. După convertire, postea cu pâine de orz amestecată cu cenușă și bea numai apă. A fost hirotonit preot și a mers în Anglia, propovăduind Evanghelia și vindecând bolnavi, mergând pe măgar, nu pe cal, și citind Psaltirea în drum. Din darurile primite a ajutat leproșii și săracii și a răscumpărat prizonieri ținuți în Anglia; a fost cel dintâi care s-⁠a dăruit lucrării de răscumpărare a captivilor. A întemeiat mănăstirea din satul lui natal, numită mai târziu Saint-⁠Riquier, apoi a doua, Forest-⁠Montier, și a trăit ca pustnic într-⁠un adăpost din pădurea Crécy cu ucenicul Sigobart. A murit acolo, după ce și-⁠a luat rămas bun de la Sigobart.

Moaștele lui au fost așezate întâi într-⁠o raclă făcută dintr-⁠un trunchi de stejar, apoi duse la Centula. După o sută cincizeci de ani, Carol cel Mare a ridicat o raclă de aur. În 950 contele Arnulf I al Flandrei le-⁠a mutat la Montreuil, apoi la Saint-⁠Omer, iar în 980 Hugo Capet le-⁠a adus înapoi la Saint-⁠Riquier. Mutarea moaștelor se pomenește la 9 octombrie. Este pomenit la 26 aprilie (stil nou; 9 mai pe stil vechi).