Romaric

Sfântul Cuvios Romaric a fost un nobil franc din Austrasia, fost conte palatin la curtea regelui merovingian Theodebert al II-⁠lea, devenit monah la Luxeuil și întemeietor al mănăstirii Habendum (Remiremont). A adormit în anul 653.

Părinții lui fuseseră uciși de regina Brunhilda și, din pricina vrajbei dintre familia lui și regină, a rătăcit fără casă. După căderea reginei a fost primit la curtea lui Clotar al II-⁠lea și moșiile i-⁠au fost date înapoi. Plictisit de viața de curte, s-⁠a convertit prin propovăduirea lui Amat de Grenoble, monah la Luxeuil, a intrat el însuși acolo și a învățat viața monahală. Cu încuviințarea egumenului Eustațiu, a întemeiat împreună cu Amat o mănăstire dublă, pentru bărbați și femei, pe pământul pe care îl avusese ca conte; ea s-⁠a numit mai târziu Remiremont (Romarici Mons). Printre primii monahi s-⁠a numărat și prietenul lui, Sfântul Arnulf. Către anul 625 a urmat lui Amat ca egumen. Mai mulți din familia lui au îmbrățișat viața călugărească acolo: două dintre fiicele sale, Ozeltruda și Zeberga, nepoata Gebetruda și nepotul Adelf.

Biserica Romano-⁠Catolică l-⁠a canonizat în 1049. Este sfânt al Bisericii nedespărțite și este pomenit la 8 decembrie, după stilul nou.