Rostislav al Kievului

Rostislav Mstislavici, în botez Mihail, a fost cneaz al Smolenskului și mare cneaz al Kievului în veacul al XII-⁠lea, întemeietorul ramurii smolenskene a Rostislavicilor. Tradiția rusă îl numără printre cneazii binecredincioși. A trecut din viață la 14 martie 1167.

S-⁠a născut în jurul anilor 1107-1110, ca fiu al marelui cneaz Mstislav cel Mare și al Cristinei, fiica regelui Inge cel Bătrân al Suediei, și nepot al lui Vladimir Monomahul. Încă din tinerețe a stăpânit Smolenskul ca locțiitor al tatălui său (din 1125-1127) și a rămas în fruntea lui până la moarte. Prin fire îl atrăgea mai mult munca de așezare pașnică decât războiul. A lărgit ținutul, a legat dregătorii de popor și nu a îngrădit drepturile obștii orășenești, ci s-⁠a sprijinit pe ea; după 1137 a întemeiat orașul Rostislavl, azi Roslavl, pe pământul radimicilor. A rugat pe mitropolitul Nichita să pună la Smolensk un episcop (Manuil) și a dat, în 1150, o carte de așezare eparhiei. A purtat grijă să se strângă și să se copieze cărți și manuscrise, iar în vremea lui au apărut în Smolensk și alte orașe biblioteci de scrieri laice și bisericești. Puterea lui a crescut atât de mult încât, în 1147, cneazul Reazanului i-⁠a recunoscut de bunăvoie stăpânirea.

A fost aliat credincios fratelui mai mare, Iziaslav Mstislavici, cu care a luptat împotriva lui Iuri Dolgoruki, mai ales în 1147-1151. În 1154, după moartea lui Iziaslav, bătrânul Viaceslav l-⁠a chemat la Kiev, să împartă domnia; Novgorodul l-⁠a primit un timp, dar curând s-⁠a ivit cearta cu Iziaslav Davidovici și, la apropierea lui Iuri, Rostislav a ieșit din Kiev. După moartea lui Iuri, în 1157, a alcătuit o alianță împotriva lui Iziaslav Davidovici și în aprilie 1159 s-⁠a așezat pe scaunul Kievului, pe care a stăpânit, cu o scurtă întrerupere în 1161, până la moarte. A fost, după cronici, un cneaz pașnic, statornic în credință. A avut patru fii, între care Roman, David și Rurik, toți cneji, și două fiice, Elena și Agrafena.