Benedict de Nursia

Sfântul Cuvios Benedict de Nursia este socotit părintele monahismului din Apus. A trăit la sfârșitul veacului al V-⁠lea și în prima jumătate a celui de-⁠al VI-⁠lea în Italia, a întemeiat mănăstirea Monte Cassino și a scris o Regulă monahală care a călăuzit mănăstirile apusene timp de secole. Viața lui se cunoaște mai ales din Dialogurile Sfântului Grigorie Dialogul, a căror a doua carte i se închină.

Tinerețea și pustia

S-⁠a născut în jurul anului 480 la Nursia, în Umbria, din părinți nobili romani. Părinții l-⁠au trimis la studii la Roma, dar el a fost tulburat de moravurile orașului și a părăsit școlile. Mai întâi s-⁠a stabilit la Enfide, lângă biserica Sfântului Apostol Petru, apoi, mergând mai adânc în munți, a întâlnit un pustnic, Romanus, care l-⁠a îmbrăcat în chipul călugăresc și l-⁠a îndrumat spre o peșteră pustie de la Subiaco. Romanus îi aducea din când în când hrană. Trei ani a purtat acolo o luptă aspră cu ispitele. Tradiția amintește și de sora lui, Scolastica, cinstită și ea ca sfântă, pe care Sfântul Beda o socotește geamănă cu el.

Ucenicii

Faima vieții lui l-⁠a făcut cunoscut. Monahii unei mănăstiri din apropiere, rămasă fără egumen, l-⁠au rugat să le fie stareț, iar el a primit, deși știa că obiceiurile lor sunt altele. Cum se temea, rânduiala lui cea aspră nu le-⁠a plăcut și, după Sfântul Grigorie, au încercat să-⁠l otrăvească. Sfântul a făcut semnul crucii peste cupă și aceasta s-⁠a spart. S-⁠a întors în peștera de la Subiaco.

Mulți ucenici s-⁠au adunat apoi în jurul lui, iar el i-⁠a împărțit în douăsprezece așezăminte, fiecare cu un egumen ales dintre ucenicii încercați. La Subiaco un preot din vecinătate, Florentiu, plin de pizmă, i-⁠a trimis o pâine otrăvită. Potrivit Dialogurilor, un corb a răpit pâinea după ce sfântul a binecuvântat-⁠o. Din pricina altor ispite, pe la anul 530 Benedict a părăsit Subiaco.

Monte Cassino și Regula

Sfântul s-⁠a așezat în Campania, pe muntele Cassino, la jumătatea drumului dintre Roma și Neapole, și a zidit acolo mănăstirea Monte Cassino, pe locul unui templu păgân închinat lui Apolo. Mănăstirea a rămas multă vreme un centru de învățătură teologică pentru Biserica Apuseană și avea o bibliotecă de seamă.

Regula, în șaptezeci și trei de capitole, a fost scrisă după experiența pustnicilor din Răsărit și după învățătura Sfântului Ioan Casian Romanul; Wikipedia numește și alte reguli care l-⁠au inspirat, între care ale Sfântului Pahomie și ale Sfântului Vasile cel Mare. Ea cere lepădarea de averea personală, ascultare și muncă neîncetată. Fiecare monah nou petrecea un an ca novice. Cei mai vârstnici îi învățau pe cei tineri și copiau manuscrise vechi, ceea ce a păstrat multe scrieri din primele veacuri creștine. Egumenul hotărăște, dar cere sfatul celor încercați. Prin cumpătare și măsură, Regula a ajuns temelia a nenumărate comunități monahale din Evul Mediu.

Mutarea la Domnul

Surse diferite dau ani diferiți. După tradiție, Sfântul Benedict a murit la Monte Cassino, de friguri, la 21 martie, în anul 547 după Wikipedia engleză, în 543 după cea românească. A fost îngropat în același mormânt cu sora sa Scolastica, care murise cu puțin înainte.

Cinstirea

Sfântul este cinstit de Biserica Ortodoxă, de cea Romano-⁠Catolică și de alte confesiuni. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 14 martie, iar cea Romano-⁠Catolică la 11 iulie, ziua mutării moaștelor la Fleury, în Franța, după Wikipedia. Papa Paul al VI-⁠lea l-⁠a declarat patronul Europei în 1964, iar Papa Ioan Paul al II-⁠lea l-⁠a numit în 1980 copatron al Europei, împreună cu Sfinții Chiril și Metodiu.