Matilda

Sfânta Matilda de Ringelheim a fost regină a Germaniei, soția lui Henric Păsărarul, primul rege din dinastia otoniană, și mama împăratului Otto cel Mare. Este cunoscută pentru evlavia, dreptatea și milostenia ei și pentru mănăstirile pe care le-⁠a întemeiat. Este pomenită la 14 martie.

Familia și căsătoria

S-⁠a născut în jurul anului 895, fiica contelui Dietrich și a Reinhildei, într-⁠o familie saxonă din care se trăgea și ducele Widukind. A fost crescută în mănăstirea Herford de bunica ei, tot Matilda. Avea trei surori și un frate, Beuve, episcop de Châlons. La șaptesprezece ani, în 909, s-⁠a căsătorit cu Henric, pe atunci duce de Saxonia, mai târziu rege al Germaniei din 919; prima lui căsătorie fusese desfăcută. Au avut cinci copii: Hadwig (mama lui Hugo Capet), Otto I cel Mare, Gerberga, Henric I al Bavariei și Bruno cel Mare, arhiepiscop de Köln. În 929 a primit de la Henric zestrea ei, cu pământuri la Quedlinburg, Pöhlde, Nordhausen, Grona și Duderstadt. Ca regină s-⁠a ocupat de mănăstirile de maici; se spune că înrâurirea ei asupra domniei lui Henric a fost mai ales simțul ei puternic al dreptății. Izvoarele sârbești și altele povestesc că, în vremea absențelor soțului, ea a guvernat ca regentă și a ridicat multe biserici.

Văduva

Henric a murit în 936, la Memleben, și a fost îngropat la Quedlinburg. În același an, regina Matilda a întemeiat acolo o mănăstire de maici, unde a trăit în anii următori, îngrijind moștenirea familiei. Quedlinburg a ajuns cel mai însemnat centru de rugăciune al regatului și loc de pomenire a morților din neamul regal, precum și de școlire a fiicelor de nobili, dintre care unele au ajuns starețe. Între ele, nepoata ei Matilda, fiica lui Otto I, căreia regina i-⁠a dat în 966, după treizeci de ani de conducere, grija mănăstirii; ea a fost întâia stareță de la Quedlinburg. Din celelalte mijloace ale ei a întemeiat și alte mănăstiri: Enger în 947 și, cea din urmă, Nordhausen în 961.

Între 936 și 946, fiul ei, Otto, a pus la îndoială felul în care își ocârmuia zestrea și i-⁠a cerut bunurile; din această pricină, ea s-⁠a retras în surghiun, după unele izvoare la Enger, la învinuirea sfetnicilor lui Otto că risipește vistieria. Soția lui Otto, regina Edith, a adus împăcarea: Matilda a lăsat bogăția, iar Otto a fost iertat. Această ceartă este și azi controversată. Înainte de moartea ei, Matilda a obținut pentru toate mănăstirile din Saxonia de răsărit privilegii papale, care au fost anulate după moartea ei, când zestrea a trecut la Theophanu, soția nepotului ei, Otto al II-⁠lea.

Moartea și cinstirea

A murit în mănăstirea din Quedlinburg la 14 martie 968, după o lungă boală, și a fost îngropată în abația de acolo, lângă soțul ei. În tot cursul vieții s-⁠a dedicat milosteniei și întemeierilor ei bisericești, după cum arată cele două vieți ale ei. Cinstirea ei a fost foarte răspândită în Germania medievală. Este ocrotitoarea bisericii Sfânta Matilda din Quedlinburg și din Laatzen, a bisericii melchite din Alep și a spitalului Matilda din Herford.