Serghie Krotkov

Sfântul Sfințit Mucenic Serghie Krotkov a fost protoiereu, fost preot de regiment, și a fost împușcat la Butovo la 1 iulie 1938.

Viața S-⁠a născut în 1876 în satul Podlesnaia Slobodă, ținutul Zarask, gubernia Riazan, în familia preotului Mihail Krotkov. Tatăl a murit când avea trei ani și a crescut la rude, care erau înstărite, dar a păstrat din acei ani amintiri grele. A terminat seminarul, a fost învățător de Legea lui Dumnezeu la o școală parohială, s-⁠a căsătorit cu Maria, fiica protoiereului Paladie Afanasievici Orlov din Luhovițî, a preluat locul socrului și în 1903 a fost hirotonit preot. În Primul Război Mondial a fost preot al Regimentului 139 Morșansk, pe frontul austriac, și pentru slujirea lui fără pată a primit Ordinul Sfânta Ana clasa a III-⁠a și Crucea Sfântul Gheorghe și a fost ridicat la rangul de protoiereu. După desființarea regimentului s-⁠a dus în gubernia Voronej, ca paroh în satul Valuicik. Înainte de plecarea de pe front, episcopul Dionisie (Valedinski) de Cremeneț îl sfătuise să nu se întoarcă în Rusia stăpânită de bolșevici, ci să rămână în Europa, dar a refuzat.

În 1922 a fost numit paroh al bisericii Sfântul Nicolae din Țarevo, ținutul Dmitrov, unde a slujit până în 1930, în vremuri grele în care pastorația însemna mărturisire. Rămas fără drepturi, nu primea cartele pentru alimente și nici lemne; căutând lemne, se arunca în apa înghețată a râului Talița după buștenii grei și spunea: „Ce har.”. Enoriașii îl iubeau pentru evlavie și pentru felul în care săvârșea slujbele; era egal cu toți, credincioși și necredincioși, ajuta pe cei nevoiași, uneori cu ultimii bani, și nu lua nimic de la cei fără mijloace. Biserica lui era printre cele mai cercetate din împrejurimi, iar aceasta i-⁠a atras necazuri: preotul Nicolae Veselovski din Nagornoe, râvnind la locul lui, a câștigat doi cântăreți din biserică și a obținut numirea. Din 1930 a slujit la biserica Acoperământul Maicii Domnului din Pokrovskoe, rămânând să locuiască la Țarevo; drumul era anevoios, cu trenuri și pe jos, adesea pe platforme deschise. A slujit acolo șapte ani. O enoriașă își amintea că nu primea bani pentru slujbe, iar dacă omul era sărac, făcea slujba fără plată.

Mucenicia La sfârșitul anului 1937 autoritățile au hotărât închiderea bisericii. În februarie 1938 a fost chemat la NKVD și înștiințat de închiderea ei și de posibilitatea arestării, dar a hotărât să nu fugă, spunând acasă că enoriașii vor veni să se roage și el ar fi un dezertor care a trădat pe Dumnezeu și turma. După Liturghia din 2 martie 1938 a fost luat de un vizitiu oficial, dus la NKVD, apoi la Taganka. Întrebat despre lupta împotriva roșiilor, a spus că regimentul fusese mutat împotriva trupelor roșii lângă Petrograd, că el ținuse cu generalii, dar soldații se bolșevizaseră și regimentul fusese desființat. Despre acuzația de activitate contrarevoluționară a răspuns că toată contrarevoluția lui fusese slujba bisericească, că a fost crescut în credință din copilărie și că a exprimat doar nemulțumire față de viața grea și de impozite. La 14 iunie 1938 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte, iar la 1 iulie 1938 a fost împușcat și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută la Butovo.

Este pomenit la 1 iulie și, după stilul nou, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova.