Serghie Pocrovski

Sfântul Sfințit Mucenic Serghie Pocrovski a fost protoiereu în gubernia Kaluga, fost seminarist cu idei revoluționare, și a fost împușcat la 1 noiembrie 1937.

S-⁠a născut la 5 septembrie 1880 în satul Burino, ținutul Tarusa, gubernia Kaluga, în familia psaltului Nicolae Pocrovski. A intrat în 1901 la Seminarul din Kaluga, unde existau cercuri de orientare mai ales socialistă, la care a luat parte, ținând adunări tainice în pădure și prin locuri private. A absolvit seminarul în 1904 și a fost învățător în satul Korenevo. În vara lui 1905 a fost atras de partidul eserilor și, împreună cu un prieten învățător, a făcut propagandă printre țărani și a răspândit literatură de acest fel. Spectacolele pe care le dădeau la școală au dus într-⁠o seară la tulburare în mulțime; ancheta a început, dar tânărul a scris unui cunoscut, fiul ajutorului de poliție, să-⁠și convingă tatăl să nu-⁠i aresteze, și cazul a fost acoperit.

În 1907 a fost hirotonit preot în satul Kasianovo. Conducătorii de partid din Kaluga credeau că vor folosi preotul pentru ideile lor, dar el, devenit preot, a înțeles altfel binele poporului: în 1908 a ieșit din partid și și-⁠a închinat toată viața lui Dumnezeu și turmei. A fost mutat curând în satul Nikitskoe din ținutul Medîn și ridicat protoiereu. Prin slujirea lui fără rezerve a câștigat mare autoritate; oamenii veneau mereu după ajutor și sfat și nu i s-⁠a spus nimănui nu, la orice oră și pe orice vreme. Predica la fiecare slujbă. Când a început prigoana, a fost silit, cu amenințări, să renunțe la rang, în schimbul vieții, dar nu s-⁠a lăsat nici înspăimântat, nici convins.

A fost arestat la 15 august 1937 și închis la Medîn. Respectul și dragostea oamenilor erau atât de mari, încât nici după arestare, nici după moarte nu și-⁠au lăsat orfanii fără ajutor: le-⁠au dus de mâncare, cel mai adesea noaptea, pe ascuns, deși riscau să fie învinuiți de simpatie pentru „dușman”. La interogatoriu a respins să fi fost agent secret, să fi grupat în jurul său oameni potrivnici, să fi luat parte în 1918 la răscoala din Medîn, să fi refuzat să facă molitve în case cu portrete ale conducătorilor, să fi făcut agitație împotriva colhozurilor sau să-⁠l fi lăudat pe Hitler. La 20 octombrie troica NKVD l-⁠a osândit la moarte, iar la 1 noiembrie 1937 a fost împușcat și îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.

Este pomenit la 1 noiembrie și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 31 iulie în Soborul sfinților din Kaluga.