Serghie Savaitul

Sfântul Cuvios Serghie Savaitul a fost monah al Marii Lavre a Sfântului Sava cel Sfințit, ucis de sarazini în veacul al VIII-⁠lea, în Săptămâna Mare, împreună cu părinții din lavră.

În veacul al VIII-⁠lea împrejurimile Ierusalimului erau adesea prădate de sarazini; mănăstirea Sfântului Haritón fusese distrusă și părăsită, iar Lavra Sfântului Sava fusese atacată de două ori, dar Pronia o ocrotise. Monahii ar fi putut să se ascundă la Ierusalim, dar au hotărât să nu părăsească locul unde se mântuiseră atâția ani. La sfârșitul Postului Mare, în săptămâna dinaintea Floriilor, la 13 martie, sarazinii au intrat în mănăstire și au cerut toate odoarele. Aflând că nu e nimic, afară de puțină hrană și haine vechi, au tras cu săgeți în monahi: treisprezece au fost uciși și mulți răniți, iar chiliile au fost arse. Au vrut să dea foc și bisericii, dar, văzând departe mulți oameni, au crezut că sunt oaste din Ierusalim și au fugit. Părintele Toma, doctor iscusit, i-⁠a îngrijit pe cei rămași.

În Joia Mare, la 20 martie, sarazinii s-⁠au întors mai mulți și au început să-⁠i ucidă pe monahi. Pe cei rămași i-⁠au strâns în biserică ca să afle prin chin unde sunt comorile. Pe tânărul Ioan, purtătorul de grijă al călătorilor, l-⁠au chinuit cumplit, i-⁠au tăiat vinele de la mâini și picioare și l-⁠au târât pe pietre. Cuviosul Serghie, păstrătorul vaselor sfinte, a ascuns odoarele și a încercat să fugă, dar a fost prins și decapitat. Unii monahi s-⁠au ascuns într-⁠o peșteră, dar un paznic i-⁠a văzut; atunci cuviosul Patriciu le-⁠a spus în șoaptă să nu se teamă, căci va ieși el singur și va muri pentru ei. Sarazinii au cerut o răscumpărare de patru mii de monede de aur, pe care monahii nu o aveau, și i-⁠au închis în peștera Sfântului Sava, unde au făcut un foc cu balegă, ca ei să se sufoce de fum. Optsprezece au murit în peșteră, între care Ioan și Patriciu; ceilalți au fost chinuiți în continuare, dar, neobținând nimic, sarazinii au plecat. În noaptea de Vinerea Mare, monahii ascunși în munți s-⁠au întors la lavră, au dus trupurile părinților uciși în biserică și le-⁠au îngropat acolo cu jale. Despre barbarii care jefuiseră lavra se spune că au fost loviți de boală și au pierit toți, iar trupurile lor au fost sfâșiate de fiare.

Sfântul este pomenit la 2 aprilie, după stilul nou.