Simeon Vorobiov

Sfântul Mucenic Simeon Vorobiov a fost țăran din satul Kliucevoe, gubernia Tver, și a fost împușcat la 17 august 1937, împreună cu fratele său Dimitrie, pentru dragostea lor de biserică. A fost canonizat în anul 2000.

Frații Simeon și Dimitrie s-⁠au născut în satul Kliucevoe, ținutul Maksatiha, într-⁠o familie evlavioasă de țărani, a lui Mihail Vorobiov: Semion în 1871, Dimitrie în 1873, deci în 1937 aveau peste șaizeci de ani. Nu erau învățați, dar știau carte și erau bine citiți în literatura bisericească, deprinși de mici cu rugăciunea și cu slujba. Amândoi au slujit ca soldați de rând: Simeon între 1903 și 1907, Dimitrie în 1914-1915. Înainte de revoluție aveau gospodării mici: Simeon un cal, o vacă și o oaie, Dimitrie două vaci, două oi și o moară de vânt. Pe vremea revoluției nu li s-⁠au luat, dar la începutul anilor treizeci au fost arestați, averea li s-⁠a confiscat și au fost surghiuniți cu familiile în Urali. Simeon avea doi fii, Nicolae, de unsprezece ani, și Mihail, de cinci, iar Dimitrie două fiice, de paisprezece și treisprezece ani, și un fiu de unsprezece. După un an li s-⁠a îngăduit să se întoarcă, dar nimic din avere nu li s-⁠a dat înapoi. Simeon fusese staroste al bisericii din Kliucevoe înainte de exil, iar preotul Alexandru Dievski, venit în sat, i-⁠a propus să lucreze ca paznic la biserică și l-⁠a învățat pe fiul său Nicolae să cânte și să citească la strană, încât a ajuns curând psalt. Dimitrie și-⁠a făcut o mică gospodărie ca să nu moară de foame în satul natal. Ce era de preț în frați erau credința și marea dragoste de biserică; de aceea preotul Alexandru a locuit la ei, iar familiile acestea evlavioase erau reazemul parohiei.

La 23 iulie 1937 Dimitrie, Simeon și fiul acestuia, Nicolae, au fost arestați și închiși la Bejeț. La interogatoriu Simeon a explicat că l-⁠a cunoscut pe Dievski în 1930, când acesta a venit și a locuit la el, că el era paznic, fiul psalt, și a negat orice activitate contrarevoluționară; fiul Nicolae, care abia împlinise șaptesprezece ani, a negat și el, iar Dimitrie a spus că legătura lui cu Dievski, cu fratele și cu nepotul stătea în mersul la biserică. Pe 13 august troica NKVD i-⁠a condamnat la moarte pe Simeon și pe Dimitrie, iar pe Nicolae, fiind de șaptesprezece ani, la opt ani de lagăr. Frații Simeon și Dimitrie au fost împușcați la 17 august 1937. Au fost trecuți între noii mucenici și mărturisitori la Sinodul Arhieresc Jubiliar din august 2000.

Simeon este pomenit la 17 august și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 18 iulie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Tver.