Stapin

Stapin (Stapinus, Étienne, Estève) a fost pustnic și apoi episcop al Carcassonne-⁠ului, născut în veacul al VII-⁠lea în cătunul En Lanet, lângă Dourgne, și mort în jurul anului 720 la Dourgne. Este cinstit ca sfânt în Biserica din Apus și pomenit la 6 august.

Nu există nici o sursă istorică de încredere despre persoana lui. Cătunul En Lanet păstrează amintirea nașterii lui, într-⁠un loc numit Les Mirgues sau Les Mourgues. Un teren necultivat în mijlocul câmpurilor poartă numele „Camp de Sant Estapi”; este acolo o fântână despre care se crede că dăruiește fecunditate femeilor care vor să fie mame. Stapin a ales viața de pustnic într-⁠un loc pustiu numit St. Ferréol, la sud-⁠est de Dourgne, pe stânca Abadiei, unde azi stă un monument cu statuie, ridicat după al Doilea Război Mondial. S-⁠a făcut cunoscut prin lungile ceasuri de rugăciune, o piatră păstrând, se spune, urma genunchilor lui, și prin darul de a vindeca bolile picioarelor.

Pe la 685 a fost poftit să devină episcop al Carcassonne-⁠ului, dar gândul acesta l-⁠a înspăimântat; era căutat la Dourgne, dar se ascundea în peșterile din ținut, între altele în Trou Cruzel. Până la urmă a ascultat chemarea. După o altă interpretare, ar fi trebuit să părăsească episcopia între 719 și 725, la cucerirea Carcassonne-⁠ului de către mauri. Satul Dourgne își sărbătorește ocrotitorul în fiecare an la 6 august.

A fost cinstit în Evul Mediu și în vremurile moderne în mai multe țări europene, mai ales în sudul Franței, Belgia și Germania, ca ocrotitor al celor bolnavi de gută. Cultul lui apare în Acta Sanctorum din veacul al XVII-⁠lea; în veacul al XVII-⁠lea i s-⁠au închinat capele la Milano și la Lyon, iar frăția Saint-⁠Stapin de la Lyon a fost recunoscută printr-⁠un breve al papei Alexandru al VII-⁠lea din 1661. La Dourgne s-⁠au făcut pelerinaje până la sfârșitul veacului al XIX-⁠lea; în cheile Taurou există o capelă închinată lui, mutată pe munte în 1860.