Ștefan I

Sfântul Ierarh Mucenic Ștefan I a fost episcop al Romei între 254 și 257. Păstorirea lui a fost marcată de o neînțelegere însemnată cu Bisericile Africii și Asiei Mici în privința primirii celor botezați de eretici.

Păstorirea

A fost roman, din neamul Iulia, și a fost ales la 12 mai 254, după aproape șaptezeci de zile de vacanță a scaunului, după Sfântul Lucius I. A fost mai întâi arhidiacon. A fost chemat să cerceteze cazul episcopilor spanioli depuși pentru că jertfiseră idolilor, precum și cazul lui Marcian de Arles, care ținea cu Novațian și refuza pocăința celor căzuți. Episcopii din Galia i-⁠au scris lui Ștefan, iar Sfântul Ciprian l-⁠a îndemnat să-⁠l afurisească pe Marcian.

Disputa despre botez

Sfântul Ciprian al Cartaginei, cu Bisericile Africii, Siriei și Asiei Mici, învăța că botezul dat de eretici nu este valid și că ei trebuie botezați din nou. Ștefan, sprijinindu-⁠se pe obiceiul Romei, Alexandriei și Palestinei, ținea că ereticii care se întorc trebuie doar să primească punerea mâinilor. A scris Bisericilor din Asia Mică că nu va mai păstra comuniunea cu ele, iar solilor lui Ciprian le-⁠a refuzat primirea. Sfântul Dionisie al Alexandriei, care împărtășea părerea lui, i-⁠a scris să urmeze o cale mai pașnică. Ruptura nu s-⁠a produs. Ulterior Biserica a primit în general botezul făcut cu apă în numele Sfintei Treimi.

Adormirea

Sinaxarul Bisericii Ortodoxe din America spune că a pătimit sub împăratul Valerian, în 257, ascuns în catacombe, unde a fost ucis de soldați în timp ce învăța pe creștini, și vorbește despre ucenici de-⁠ai lui, ca tribunul Nemesiu, care au fost mucenicii împreună cu el. Izvoarele cele mai vechi, ca și calendarul ortodox în limba engleză, îl arată doar ca episcop și mărturisitor. Biserica îl pomenește la 2 august.