Aviv din Ierusalim

Sfântul Drept Aviv din Ierusalim a trăit în veacul I, ca fiu al dreptului Gamaliel, învățătorul Legii. A primit Sfântul Botez împreună cu tatăl său. A fost îngropat în mormântul de la Cafargamala, lângă Sfântul întâi-⁠mucenic Ștefan, dreptul Nicodim și tatăl său, Gamaliel. În anul 415 moaștele lor au fost aflate în chip minunat, după ce Gamaliel i s-⁠a arătat preotului Lucian, și au fost duse la Ierusalim. Se pomenește la 15 august.

Îngroparea în Cafargamala

După ce Sfântul întâi-⁠mucenic și arhidiacon Ștefan a fost ucis cu pietre de iudei, trupul lui a fost lăsat neîngropat, ca hrană fiarelor și păsărilor. În a doua noapte, vestitul învățător iudeu Gamaliel, care începuse să se plece spre credința în Iisus ca Mesia și care îi apărase pe apostoli în sinedriu, a trimis oameni de încredere să ia trupul întâi-⁠mucenicului. Gamaliel l-⁠a îngropat pe pământul lui, într-⁠o peșteră nu departe de Ierusalim. Când a murit Nicodim, ucenicul tainic al Domnului, care venise la El noaptea, Gamaliel l-⁠a îngropat tot acolo, lângă mormântul arhidiaconului Ștefan. Apoi și Gamaliel, botezat, după tradiție de apostolii Petru și Ioan, împreună cu fiul său Aviv, a fost îngropat lângă mormântul întâi-⁠mucenicului și al sfântului Nicodim. După vreme, în zilele împăraților creștini de după Constantin cel Mare, moaștele au fost aflate prin descoperire dumnezeiască.

Arătările preotului Lucian

Au fost aflate de preotul Lucian al satului, după o vedenie. Într-⁠o noapte, a treia oră, i s-⁠a arătat în vis un bătrân cuvios, înalt, încărunțit, cu barba lungă, îmbrăcat în haină albă împodobită cu cruci aurii și ținând un toiag de aur. Bătrânul l-⁠a strigat de trei ori pe nume și i-⁠a poruncit să meargă la Ierusalim și să spună arhiepiscopului Ioan să deschidă mormântul în care moaștele lor zăceau de-⁠a valma, câteodată udate de ploi, câteodată călcate în picioare de necredincioși. A spus că el este Gamaliel, învățătorul apostolului Pavel, și că împreună cu el se odihnesc Ștefan, Nicodim și fiul său Aviv, care a murit la douăzeci de ani, botezat odată cu el. Cum să-⁠i caute? Pe câmpul din fața satului, spre sud, numit Delagavri.

Lucian s-⁠a temut să creadă și a cerut ca vedenia să se repete de trei ori. A postit și s-⁠a rugat. A doua oară, Gamaliel l-⁠a mustrat că nu a mers și i-⁠a arătat patru coșuri: trei de aur, unul de argint. Unul, cu flori roșii, era mormântul lui Ștefan, înroșit de sângele muceniciei; altul, cu flori albe, al lui Nicodim; al treilea, tot cu flori albe, al lui Gamaliel; iar cel de argint, plin cu șofran miresmat, al lui Aviv, care fusese curat de păcat cu trupul și cu sufletul din pântecele mamei sale și a murit în feciorie. A treia oară Gamaliel i-⁠a vorbit cu asprime, amintindu-⁠i seceta și suferința din lume. Atunci Lucian a plecat în grabă la Ierusalim și a povestit arhiepiscopului Ioan. Arhiepiscopul a lăcrimat de bucurie și l-⁠a trimis să sape.

Aflarea moaștelor

Lucian a adunat oameni evlavioși și a mers pe câmp; pe un deal, crezând că acolo sunt moaștele, a petrecut noaptea în rugăciune. În aceeași noapte Gamaliel i s-⁠a arătat unui monah din apropiere, Nugetie, spunând că nu pe deal se află, ci lângă desiș, în partea de miazăzi, iar dealul fusese făcut când sfinții erau purtați la îngropare. Monahul a vestit pe Lucian. Lângă desiș au găsit o piatră cu o inscripție evreiască, au dat-⁠o la o parte și au găsit intrarea strâmtă a peșterii. Înăuntru, cu o lumânare, au văzut mormintele din pereți, cu moaștele sfinților, rânduite așa cum le arătaseră coșurile.

Arhiepiscopul Ioan a venit cu episcopii Eleuterie al Sevastiei și Eleuterie al Ierihonului. Când au deschis mormântul întâi-⁠mucenicului, s-⁠a cutremurat pământul și oamenii vrednici au auzit sus glasul îngerilor cântând slavă lui Dumnezeu întru cei de sus. Din moaște ieșea o mireasmă nemaisimțită, care s-⁠a răspândit pe zece mile. Mulți bolnavi, orbi, șchiopi, năpăstuiți de duhuri și bube, au primit vindecare, în număr de șaptezeci și trei. Moaștele celor patru sfinți au fost scoase pe deal cu psalmi și imnuri, iar arhiepiscopul a zidit acolo o biserică. A pus în ea moaștele lui Nicodim, Gamaliel și Aviv, iar moaștele Sfântului Ștefan le-⁠a dus cu cinste la Ierusalim, în biserica de pe Sion. Mai târziu ele au ajuns, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, la Constantinopol, unde s-⁠a zidit pentru ele o biserică.