Nicodim

Sfântul Drept Nicodim a fost fariseu și membru al Sinedriului, un învățător al lui Israel, care a venit noaptea la Domnul Iisus Hristos și care, după Răstignire, a adus miresme pentru îngroparea Lui. Evangheliile îl numesc doar în Evanghelia după Ioan. Biserica Ortodoxă îl cinstește ca ucenic al Domnului în Duminica Mironosițelor, a treia duminică a Paștilor, și la 2 august, în ziua aflării moaștelor sale.

Ioan îl arată de trei ori. Mai întâi, Nicodim vine la Iisus noaptea, poate de teama altora, poate ca să poată vorbi nestingherit, și Îi spune: „Învățătorule, știm că de la Dumnezeu ai venit învățător”. Domnul îi vorbește despre nașterea din nou, din apă și din Duh, fără de care nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu, și îi spune cuvintele: „Așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-⁠Născut L-⁠a dat” (Ioan 3, 1-21). Nicodim este nedumerit, iar Iisus îi răspunde că el, învățător al lui Israel, ar trebui să înțeleagă aceste lucruri. Evanghelia nu spune cum s-⁠a încheiat întâlnirea.

A doua oară este în timpul sărbătorii Corturilor, când arhiereii și fariseii se supărau că gărzile nu L-⁠au prins pe Iisus. Nicodim a vorbit în Sinedriu: „Oare Legea noastră osândește pe un om fără să-⁠l asculte mai întâi și să știe ce face?”. Colegii l-⁠au luat în râs, spunându-⁠i că din Galileea nu iese prooroc (Ioan 7, 50-52).

A treia oară este după moartea Domnului pe cruce. Nicodim a venit împreună cu Iosif din Arimateea, a luat parte la coborârea trupului și a adus un amestec de smirnă și aloe de vreo o sută de litre romane, adică aproape treizeci și trei de kilograme, o cantitate de rege. Au înfășurat trupul în fâșii de pânză cu miresme, după obiceiul de îngropare al iudeilor, și l-⁠au așezat într-⁠un mormânt nou, din grădina de lângă locul răstignirii (Ioan 19, 38-42). Ucenicii se ascunseseră de frică, iar ce au făcut acești doi bărbați a cerut curaj.

După tradiție, Nicodim a fost botezat după Înviere de Apostolii Petru și Ioan. Pentru credința lui a fost scos din Sinedriu, lipsit de averi și izgonit din Ierusalim. A găsit adăpost în casa rudei sale Gamaliel, învățătorul Legii pomenit în Faptele Apostolilor (5, 34-39), care a ajuns și el creștin, împreună cu fiul său Aviv. După moarte, au fost îngropați lângă Sfântul Ștefan, întâiul mucenic.

În anul 415, preotul Lucian din Kafar-⁠Gamala, de lângă Ierusalim, a avut vedenii în care Gamaliel i-⁠a arătat locul unde se aflau trupurile lui Ștefan, Nicodim, Gamaliel și Aviv. Au săpat și au găsit mormintele, din ele a ieșit o mireasmă și au urmat multe vindecări. Moaștele lui Ștefan au fost duse la Ierusalim, iar celelalte au fost așezate în biserica din acel loc. Lucian a scris povestirea aflării. Biserica o pomenește la 2 august (15 august pe calendarul civil, pentru Bisericile de stil vechi). Biserica Romano-⁠Catolică serbează strămutarea la 3 august, iar pe Nicodim împreună cu Iosif din Arimateea la 31 august.

Sub numele lui s-⁠a păstrat o scriere, Evanghelia lui Nicodim, numită și Faptele lui Pilat, din veacurile al IV-⁠lea sau al V-⁠lea. Ea nu este Scriptură, iar Biserica nu o folosește ca atare. Unii cercetători de azi s-⁠au întrebat dacă Nicodim din Evanghelie este Nicodim ben Gurion din Talmud, dar alții resping această părere, pentru că acela a trăit cu vreo patruzeci de ani mai târziu.