Teobald din Provins

Teobald din Provins (în franceză Thibaut, Thibault) a fost pustnic și sfânt francez, născut în 1033 la Provins și adormit la 30 iunie 1066, la Sossano, lângă Vicenza, în Italia. Este patronul cărbunarilor. Biserica Romano-⁠Catolică l-⁠a canonizat în 1073, prin papa Alexandru al II-⁠lea, și îl pomenește la 30 iunie.

Era din nobilime, fiul lui Arnoul, conte de Champagne, și purta numele unchiului său, Teobald din Vienne, socotit și el sfânt. Din tinerețe admira viața pustnicilor, a Sfântului Ioan Botezătorul, a Sfântului Pavel cel Dintâi Pustnic, a Sfântului Antonie cel Mare și a lui Arsenie cel Mare, și îl vizita pe un pustnic numit Burchard, care trăia pe o insulă a Senei. A refuzat să se căsătorească și să înceapă o carieră militară sau la curte. Când a izbucnit războiul între vărul său Odo al II-⁠lea, contele de Blois, și Conrad Salicul pentru coroana Burgundiei, a refuzat să conducă trupe și a ajuns să-⁠și convingă tatăl să-⁠l lase să se facă pustnic.

A plecat de acasă cu un prieten, Walter, la Suxy, în Ardeni, apoi la Pettingen, unde au muncit ca zilieri. Au făcut împreună pelerinajul pe Calea Sfântului Iacob, au revenit în eparhia Trier și au mers în pelerinaj la Roma, vrând să treacă apoi prin Veneția în Țara Sfântă. Walter s-⁠a îmbolnăvit lângă Salanigo, în apropiere de Vicenza, și acolo s-⁠au statornicit. După moartea lui Walter, Teobald s-⁠a alăturat unui grup de pustnici adunați acolo sub îndrumarea întemeietorului camaldulezilor, Romuald. Episcopul de Vicenza l-⁠a hirotonit preot. Trecutul lui a fost în curând aflat, iar părinții l-⁠au vizitat. Mama lui, Gisela, a primit îngăduința soțului ei să rămână lângă fiul ei și s-⁠a făcut ea însăși pustnică în apropiere. Teobald a murit de o boală care i-⁠a acoperit mădularele de pete și ulcere. Cu puțin înainte de moarte și-⁠a făcut jurămintele monahale înaintea priorului comunității camaldulene.

Moaștele lui au fost mutate la o mănăstire de lângă Sens și apoi la Auxerre, la prioratul Saint-⁠Thibault-⁠en-⁠Auxois. Cinstirea lui este centrată la Provins și la Saint-⁠Thibault-⁠en-⁠Auxois, iar o parte din moaște se păstrează într-⁠un relicvar în sihăstria și capela Saint-⁠Thibaut din Belgia. Se vorbește de multe minuni ale lui, unele dinainte, altele de după moarte.

A murit în 1066, după despărțirea Bisericilor din 1054; este un sfânt al Apusului, fără canonizare sinodală ortodoxă.