Teodor Zaharov

Sfântul Mucenic Teodor Zaharov (1874 până la 1937) a fost cazac din gubernia Orenburg. S-⁠a născut la 13 aprilie 1874 în așezarea Uglițki din ținutul Celiabinsk, într-⁠o familie cazacă din moși-⁠strămoși. A primit cununa muceniciei prin împușcare la 27 august 1937, la Cimkent. A fost trecut în rândul sfinților de Sinodul Arhieresc din anul 2000.

În 1919 a fost arestat de ofițeri albi, dar a fost eliberat după o zi. Până în 1920 a locuit la Vladivostok. În 1920, în orașul Verhneudinsk, a fost arestat pentru că a trecut prin zona albilor venind de la Vladivostok, dar a fost eliberat după treizeci și două de zile. În 1937 a fost arestat pentru ultima oară, în dosarul de grup „Arhiepiscopul Alexie (Orlov) și alții, orașul Cimkent, 1937”. În dosar se află o notă: Zaharov F. D., ducând o viață rătăcitoare, ajunge în diferite locuri din Kazahstan și face printre populație agitație calomnioasă la adresa conducătorilor partidului și ai guvernului sovietic, și este un executant direct al activității contrarevoluționare a mitropolitului Tașkentului și a episcopilor locali.

La 23 august 1937, în dosarul nr. 723, împotriva mitropolitului Chiril (Smirnov), mitropolitului Iosif (Petrovîh), arhiepiscopului Alexie (Orlov) și a altora, s-⁠a întocmit actul de acuzare, în care se spunea între altele: „Zaharov Fiodor, legătura între centru și celulele contrarevoluționare din Kazahstan, Uzbekistan și Kîrgîzstan. Printre oameni a făcut agitație contrarevoluționară. S-⁠a ocupat cu predarea Legii lui Dumnezeu”. La interogatoriu, Teodor Dimitrievici a declarat că nu a aparținut nici unei organizații contrarevoluționare și nu a făcut nici o lucrare contrarevoluționară. În august 1937 troica de pe lângă UNKVD din regiunea Kazahstanului de Sud l-⁠a condamnat la pedeapsa capitală. A fost împușcat la 27 august 1937 la Lisaia Balka, lângă Cimkent, în regiunea Kazahstanului de Sud.

Se pomenește la 27 august (stil nou) și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 7 februarie, într-⁠o zi schimbătoare.