Teodul din Tripoli

Sfântul Mucenic Teodul din Tripoli a fost un ostaș roman, care a primit botezul și cununa muceniciei împreună cu tribunul Ipatie și cu sfântul Leontie, în Tripoli din Fenicia, cândva între anii 70 și 79.

Leontie, grec de neam, era căpetenie în oastea împăratului Vespasian, în Tripoli, și se bucura de respectul ostașilor și al cetățenilor pentru vitejia și chibzuința lui. Împăratul l-⁠a trimis ca dregător al Feniciei pe senatorul Adrian, cu puterea de a-⁠i urmări pe creștini și de a-⁠i da la chinuri și la moarte dacă nu aduc jertfă zeilor romani. Pe drum, Adrian a aflat că Leontie îndepărtase mulți oameni de la închinarea la idoli și l-⁠a trimis la Tripoli pe tribunul Ipatie, cu o ceată de ostași, să-⁠l aducă.

Pe cale, Ipatie s-⁠a îmbolnăvit greu și, aproape de moarte, a văzut în vis un înger, care i-⁠a spus să strige de trei ori cu ostașii lui: Dumnezeul lui Leontie, ajută-⁠mă. Ipatie, trezit, a povestit visul ostașilor, între care se afla și prietenul lui Teodul, și toți au strigat de trei ori. Ipatie s-⁠a vindecat pe loc, spre bucuria tuturor, iar Teodul a rămas deoparte, gândindu-⁠se la minune. Sufletul i s-⁠a umplut de dragoste față de Dumnezeu și l-⁠a îndemnat pe Ipatie să meargă îndată amândoi în cetate să-⁠l caute pe Leontie.

La poarta cetății i-⁠a întâmpinat un necunoscut, care i-⁠a poftit în casa lui și i-⁠a ospătat cu dărnicie. Aflând că gazda era însuși Leontie, au căzut în genunchi și l-⁠au rugat să-⁠i lumineze în credința în adevăratul Dumnezeu. Acolo s-⁠a săvârșit botezul; când Leontie a rostit asupra lor chemarea Sfintei Treimi, un nor luminos i-⁠a umbrit și a plouat cu ploaie de har.

Ceilalți ostași au ajuns la Tripoli, unde sosise și Adrian. Aflând cele întâmplate, dregătorul i-⁠a adus în fața lui pe Leontie, pe tribunul Ipatie și pe Teodul și, amenințându-⁠i cu chinuri și moarte, le-⁠a cerut să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor. Toți au mărturisit cu tărie credința. Ipatie a fost spânzurat de un stâlp și răzuit cu gheare de fier, iar Teodul a fost bătut fără milă cu toiege. Văzând că nu pot fi clintiți, dregătorul a poruncit să li se taie capetele cu sabia.

Leontie a fost aruncat în temniță după chinuri și, dimineața, a stat din nou în fața lui Adrian, care a încercat să-⁠l momească cu cinstiri și daruri. Nereușind, l-⁠a supus la chinuri: toată ziua mucenicul a stat spânzurat cu capul în jos de un stâlp, cu o piatră grea la gât, fără să se lepede de Hristos. Apoi dregătorul a poruncit să fie bătut până la moarte. Trupul lui a fost aruncat în afara cetății, dar creștinii l-⁠au îngropat cu cinste lângă Tripoli.

Judecata, chinurile și moartea lui Leontie au fost scrise pe tăblițe de cositor de scribul prezent la proces, iar tăblițele au fost așezate în racla mucenicului. Sfinții sunt pomeniți la 1 iulie.