Teofilact Mărturisitorul

Sfântul Cuvios Teofilact Mărturisitorul, episcop al Nicomidiei, a trăit la Constantinopol în veacul al VIII-⁠lea, în vremea ereziei iconoclaste, și a trecut la Domnul în surghiun, în jurul anului 845.

După moartea împăratului iconoclast Leon al IV-⁠lea Hazarul (775-780), a urcat pe tron Constantin al VI-⁠lea (780-797), iar patriarhii s-⁠au schimbat: Sfântul patriarh Pavel (pomenit la 30 august), neputând păstori turma într-⁠o vreme în care iconoclasmul se întărise, a părăsit scaunul de bunăvoie (784). În locul lui a fost ales Sfântul Tarasie (pomenit la 25 februarie), atunci primul sfetnic al împăratului. La stăruința noului patriarh s-⁠a întrunit al VII-⁠lea Sinod Ecumenic (787), care a osândit erezia iconoclastă. Pentru ortodocși au urmat vremuri liniștite, iar mănăstirile au început iar să se umple.

Teofilact, ucenic credincios al Sfântului Tarasie, s-⁠a retras, cu binecuvântarea patriarhului, împreună cu Sfântul Mihail (pomenit la 23 mai), într-⁠o mănăstire de pe malul Mării Negre. Nevoitori râvnitori, ei au primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni prin truda plăcută lui Dumnezeu și prin nevoința rugăciunii. Odată, în vreme de secetă mare, când secerătorii de pe câmp se istoveau de sete, la rugăciunea lor un vas gol a început să dea atâta apă, încât a ajuns pentru toată ziua.

După câțiva ani în mănăstire, amândoi au fost hirotoniți episcopi de patriarhul Tarasie: Mihail a fost episcop de Synada, iar Teofilact episcop al Nicomidiei. Păstorind Biserica din Nicomidia, Teofilact s-⁠a îngrijit neobosit de turma încredințată lui. A zidit biserici, spitale și case pentru călători, a împărțit milostenii cu dărnicie, a ocrotit orfani, văduve și bolnavi și chiar el îi îngrijea pe leproși, nedezgustându-⁠se să le spele rănile.

Când pe tronul imperial s-⁠a urcat iconoclastul Leon al V-⁠lea Armeanul (813-820), erezia a izbucnit iar cu putere. Nici urmașul Sfântului Tarasie, Sfântul Nichifor (806-815, pomenit la 2 iunie), nu a putut să-⁠l înduplece pe împărat, deși a încercat împreună cu episcopii să-⁠l convingă să nu tulbure pacea Bisericii. Teofilact, prezent la tratative, a mustrat pe eretici și i-⁠a prorocit lui Leon Armeanul o pieire apropiată. Pentru această proorocie îndrăzneață, ierarhul a fost trimis în surghiun, în cetatea Strobil din Asia Mică. Acolo a suferit treizeci de ani, până la sfârșit, în jurul anului 845.

După restabilirea cinstirii icoanelor, în 847, în vremea împărătesei Sfânta Teodora (842-855, † 867, pomenită la 11 februarie) și a fiului ei Mihail, sfintele moaște ale episcopului Teofilact au fost aduse la Nicomidia. El este pomenit la 21 martie.