Tihon de la Karaciov

Sfântul cuviosul Tihon de la Karaciov a fost egumen și întemeietorul mănăstirii Învierii de lângă orașul Karaciov, mort în august 1609. Este cinstit în Biserica Rusă ca sfânt local, în ceata cuvioșilor. Este pomenit la 16 iunie (29 iunie pe stil nou), împreună cu Sfântul Tihon al Amatuntei, și în soborul sfinților din Briansk.

Viața

S-⁠a nevoit în apropiere de orașul Karaciov în a doua jumătate a secolului al XVI-⁠lea și la începutul celui de-⁠al XVII-⁠lea. A întemeiat dincolo de râul Snejeți mănăstirea Învierii, numită Pustia lui Tihon. Anul întemeierii nu se cunoaște, dar se știe că în 1585 mănăstirea era deja condusă de egumenul Zaharia. Cuviosul a trăit pe un stâlp, într-⁠o mică chilie rotundă, ridicată deasupra etajului al doilea al bisericii de lemn a mănăstirii. De pe stâlp vedea bine împrejurimile și, bătând clopotul de veste, îi avertiza pe orășeni de incursiunile tătarilor din Crimeea.

Sfântul Tihon este socotit între sfinții orașului Karaciov și cinstit ca nou făcător de minuni. În sinodiconul mănăstirii Învierii din 1700, după numele țarilor, a fost scris și „neamul ctitorului, monahul Tihon, întemeietorul acestei mănăstiri”. Într-⁠o însemnare cu cinabru la inscripția din sinodicon se spune: „în anul 1609, în luna august, în ziua..., s-⁠a mutat monahul Tihon, întemeietorul și ctitorul acestei mănăstiri.” Pregătirea canonizării a început când erau încă în viață cei care își aminteau de nevoința lui Tihon și de neamul lui, adică în mijlocul secolului al XVII-⁠lea, în vremea de cea mai mare înviorare a regiunii: plecarea definitivă a polonilor, trecerea unor ținuturi în administrarea palatului, mari danii din visteria țarului pentru refacerea ținutului, alcătuirea sinodiconelor cu pomenirea familiei domnitoare, zidirea de biserici și mănăstiri. Pe verso-⁠ul primei file a sinodiconului este lipită o imagine înfățișând biserica mănăstirii, cu chipurile în picioare ale cuvioșilor Arsenie și Tihon al Karaciovului pe margini și, deasupra, cu chipul Domnului Iisus Hristos, care își întinde mâinile dumnezeiești spre ei. Miniatura a fost făcută probabil înaintea proslăvirii sfântului, la sfârșitul secolului al XVII-⁠lea, înainte de 1700.

Cuviosul Tihon a fost îngropat în mănăstirea întemeiată de el, într-⁠o criptă sub spud. În ziua pomenirii lui, de la catedrala orașului și din alte biserici se făcea o procesiune la mănăstirea Învierii, ca să fie cinstită amintirea ctitorului; veneau pelerini din locuri îndepărtate, iar după procesiune se ținea în oraș un iarmaroc de nouă zile.

Mănăstirea după moartea lui

În 1614-1615 Pustia lui Tihon a fost arsă din temelii și pustiită de cetele polono-⁠lituaniene. În 1625 mănăstirea a renăscut. Arhidiaconul Pavel din Alep, care a vizitat-⁠o în 1654, a scris că biserica Învierii era atunci din lemn de cedru, cu clopotniță înaltă și galerie. În 1697, cu banii țarevnei Tatiana Mihailovna, în locul bisericii de lemn învechite s-⁠a zidit una de piatră, cu două etaje: cel de sus în cinstea Învierii lui Hristos, cel de jos în cinstea icoanei Maicii Domnului din Smolensk, cu un paraclis al Sfântului Tihon al Amatuntei. În acest paraclis se afla cripta cu mormântul cuviosului Tihon. În anii 1760 s-⁠a ridicat în locul paraclisului de jos un pridvor de piatră. În criptă se păstra icoana în întreaga lui statură. Mănăstirea a fost de mai multe ori pustiită și a fost desființată în 1764. În vremea ocupației din războiul mondial în biserica Învierii s-⁠au făcut slujbe; după eliberarea Karaciovului, biserica a fost închisă, iar în anii 1970 era pe jumătate dărâmată, folosită ca depozit de salpetru. La începutul anilor 1990 a fost restaurată, slujba de parohie s-⁠a reluat din 1998, iar în 2004 Pustia lui Tihon a fost refăcută ca mănăstire de bărbați Învierea din Karaciov. Moaștele cuviosului Tihon se află în paraclisul din dreapta al bisericii Învierii, într-⁠unul din cele trei morminte. Sunt cunoscute patru imagini ale lui: cea din sinodicon, cea de pe capacul mormântului de lemn (un chip pe lemn, în întreaga lui statură), o fotografie din 1906 făcută de K. K. Babianskaia pe lespedea mormântului, în timpul unei „mari reparații”, și o iconiță de finifteu, de 3,2 pe 4 cm, în care sfântul apare în picioare, lângă un trunchi de copac cu două icoane în ramuri, cu inscripția „pr. Tihon Kar.”.