Ermoghen de Tobolsk

Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen de Tobolsk a fost episcop al Saratovului și apoi al Tobolskului și Siberiei, unul dintre cei mai cunoscuți și mai controversați ierarhi ruși de la începutul secolului al XX-⁠lea. Născut în 1858 în sudul Imperiului Rus, a fost înecat de bolșevici în râul Tura la 29 iunie 1918. Biserica Rusă îl cinstește între noii mucenici și mărturisitori pentru râvna lui misionară și pentru moartea primită pentru credință.

Familia și anii de căutare

În lume se numea Gheorghe Efremovici Dolganov (sau Dolganiov) și s-⁠a născut la 25 aprilie (7 mai pe stil nou) 1858 în Novaia Odessa, în gubernia Herson. Tatăl său era preot, iar mai târziu s-⁠a călugărit și a fost ridicat la treapta de arhimandrit în Mănăstirea Schimbării la Față din Saratov. Din copilărie Gheorghe a fost un om adânc credincios.

A terminat școala teologică din Odesa și cinci clase ale Seminarului din Odesa, iar diploma de bacalaureat a luat-⁠o la gimnaziul clasic din Ananiev. Doi ani a studiat medicina la Universitatea din Geneva, apoi a absolvit Facultatea de Drept a Universității Novorossiisk (1889), unde a studiat și matematica și filologia.

Și-⁠a întrerupt de mai multe ori studiile, a lucrat în diferite slujbe, a încercat să se ocupe cu agricultura și a călătorit. A trecut printr-⁠o grea criză sufletească. Sub înrâurirea episcopului Nicanor al Hersonului a ales slujirea Bisericii.

Călugăria și Tiflisul

În 1890 a fost tuns în monahism cu numele Ermoghen și hirotonit ierodiacon, iar la 15 martie 1892 ieromonah. În 1893 a absolvit Academia Teologică din Sankt Petersburg cu titlul de candidat în teologie.

Din 1893 a fost inspector, iar din 1898 rector al Seminarului Teologic din Tiflis, fiind ridicat la treapta de arhimandrit. A fost totodată membru al Cancelariei sinodale georgiano-⁠imeretine, președinte al consiliului școlar eparhial și redactor al „Vestitorului duhovnicesc al Exarhatului Georgiei”. Din 1895 a fost și cenzor al textelor rusești din revista „Păstorul”.

În vremea rectoratului său l-⁠a exmatriculat din seminar pe tânărul Iosif Djugașvili, viitorul Stalin. Izvoarele ruse pomenesc ca pricină absențele și rezultatele slabe la învățătură, iar altele spun că seminaristul citea cărți oprite și le vorbea colegilor despre marxism.

Episcop la Saratov

La 14 ianuarie 1901 a devenit episcop de Volsk, vicar al Eparhiei Saratovului. A pornit o largă lucrare misionară, în care i-⁠a atras și pe mireni, a rânduit lecturi și convorbiri în afara slujbelor și a alcătuit programe pentru școlile duminicale.

La 21 martie 1903 a devenit episcop al Saratovului și Țarițînului. Hirotonia fusese săvârșită în catedrala Kazan din Petersburg de mai mulți ierarhi, între care mitropoliții Antonie (Vadkovski) al Petersburgului, Teognost (Lebedev) al Kievului și Vladimir (Bogoiavlenski) al Moscovei.

Le cerea preoților să săvârșească slujbele cu evlavie, fără grabă și întocmai după tipic. A introdus cântarea poporului în biserică, a sprijinit procesiunile și a purtat mare grijă luptei împotriva sectelor. În vremea lui s-⁠au zidit în eparhie peste cincizeci de biserici, s-⁠au întemeiat patru mănăstiri, între care Mănăstirea Bunei Vestiri și Mănăstirea Sfintei Treimi din Hvalînsk, și s-⁠au deschis patru sute de școli parohiale. O cercetare ulterioară a arătat însă o mare dezordine în finanțele eparhiei și mutări nedrepte ale unor preoți iubiți de credincioși.

Un ierarh aspru și controversat

În vremea revoluției din 1905 a predicat des împotriva revoluției și s-⁠a arătat monarhist convins și statornic. A condus filiala din Saratov a Uniunii Poporului Rus, iar în 1907, nemulțumit că aceasta îi primea și pe staroveri, a întemeiat o organizație proprie. Ziarul eparhiei lui îi osândea aspru pe „răzvrătiți”, iar criticii l-⁠au socotit inspiratorul unor violențe, între care și împotriva evreilor din Saratov.

A criticat cu asprime curentele literare și teatrale ale vremii. A cerut Sinodului să interzică piesa „Anatema” a lui Leonid Andreev și să-⁠i excomunice pe mai mulți scriitori, a interzis o slujbă de pomenire pentru actrița Vera Komissarjevskaia și s-⁠a împotrivit, la sfârșitul anului 1911, proiectului de restaurare a treptei diaconițelor, sprijinit de Sfânta Elisabeta Feodorovna.

Din 1905 l-⁠a cunoscut pe Grigori Rasputin și pentru o vreme l-⁠a sprijinit, dar apoi i-⁠a devenit potrivnic. La 16 decembrie 1911, împreună cu ieromonahul Iliodor (Trufanov) și cu alții, l-⁠a mustrat pe Rasputin și l-⁠a silit să sărute crucea și să promită că va părăsi palatul imperial.

La 3 ianuarie 1912 țarul l-⁠a îndepărtat din Sinod și i-⁠a poruncit să plece în eparhie. Episcopul nu s-⁠a supus și a dat interviuri în care îi critica pe membrii Sinodului, iar la 17 ianuarie a fost scos și din conducerea eparhiei și trimis în Mănăstirea Jirovici. În august 1915 a fost mutat în Mănăstirea Sfântului Nicolae de la Ugreșa, lângă Moscova.

Episcop al Tobolskului

La 8 martie 1917 a fost numit episcop al Tobolskului și Siberiei, ca „victimă a vechiului regim”. Și-⁠a păstrat convingerile monarhiste și și-⁠a îndemnat turma să rămână credincioasă credinței părinților și să nu-⁠și plece genunchii înaintea idolilor revoluției și ai necredinței. A criticat cu tărie decretul de despărțire a Bisericii de stat.

În 1917 a fost membru de drept al Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ruse, luând parte la prima sesiune. La Tobolsk s-⁠a aflat în apropierea familiei imperiale exilate și, potrivit unor izvoare, a încercat să păstreze legătura cu ea.

Arestarea și mucenicia

La 15 aprilie 1918 s-⁠a ținut la Tobolsk o mare procesiune cu Crucea, după care episcopul a fost pus sub arest la domiciliu. A fost dus apoi la Ekaterinburg, unde a ajuns la 18 aprilie și a fost închis. În temniță citea Noul Testament și viețile sfinților, se ruga și cânta cântări bisericești.

Adunarea eparhială din Tobolsk a trimis la Ekaterinburg o delegație care să ceară eliberarea lui pe cauțiune. Din ea făceau parte fratele episcopului, protoiereul Efrem Dolganiov, preotul Mihail Makarov și avocatul Constantin Miniatov. Delegația a plătit cauțiunea de zece mii de ruble (autoritățile cerseră la început o sută de mii), dar episcopul nu a fost eliberat, iar membrii delegației au fost ei înșiși arestați și curând împușcați.

În iunie 1918 episcopul și alți câțiva deținuți, între care preotul Petru Karelin din satul Kamenskoe, au fost duși la Tiumen și urcați pe vaporul „Ermak”. Au fost puși mai întâi la munca de fortificații lângă satul Pokrovskoe, iar apoi mutați pe vaporul „Oka”, care mergea spre Tobolsk.

Pe drum, comandantul bolșevic Pavel Hohriakov a dat ordin ca toți ostaticii să fie uciși. Ceilalți au fost împușcați pe mal, iar episcopul Ermoghen și preotul Petru Karelin au fost înecați la 29 iunie 1918 în râul Tura, lângă satul Karbanî, și astfel au primit cununa muceniciei.

Moaștele și proslăvirea

Trupul episcopului a fost găsit la 3 iulie, iar a doua zi țăranii din satul Usolskoe l-⁠au îngropat. O lună mai târziu, la 2 august, rămășițele lui au fost mutate într-⁠o criptă din paraclisul Sfântului Ioan Gură de Aur al catedralei Sfânta Sofia și Adormirea din Tobolsk. Cripta și moaștele au fost aflate din nou în 2005, în timpul lucrărilor de restaurare a catedralei.

În 1981 Biserica Rusă din afara granițelor i-⁠a proslăvit pe noii mucenici ai Rusiei, iar episcopul Ermoghen a fost apoi numărat între ei, cu pomenire la 16 iunie. În august 2000 Soborul Arhieresc jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a trecut în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei, împreună cu cei uciși pentru el: sfinții sfințiți mucenici Efrem Dolganiov, Mihail Makarov și Petru Karelin și mucenicul Constantin Miniatov.

Printre scrierile lui se numără articole pentru tineretul teologic, o dare de seamă despre frăția misionară din Tiflis, o scrisoare deschisă către poporul rus și o tâlcuire a Apocalipsei. În 2017 Sfântul Sinod l-⁠a inclus în Soborul Părinților Sinodului din 1917-1918, pomenit la 18 noiembrie (5 noiembrie pe stil vechi).

Moaștele sale se află în catedrala din Tobolsk. Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen este pomenit la 29 iunie (16 iunie pe stil vechi), precum și în Soborul sfinților Moscovei și în Soborul sfinților Saratovului.