Tit

Sfântul Mucenic Tit a fost episcop al Tomisului (Constanța de astăzi), în Dacia Pontică, la începutul secolului al IV-⁠lea, și a murit înecat în Marea Neagră în vremea prigoanei lui Liciniu. Biserica îl pomenește la 3 ianuarie.

După moartea mucenicească a episcopului Efrem, a urmat în scaunul Tomisului Tit (Titus, Filius), care a propovăduit și a apărat credința ortodoxă în Dacia Pontică mai bine de zece ani. A catehizat și a botezat mulți daco-⁠romani și mai ales „barbari", goți și alte neamuri de peste Dunăre. A fost ocrotitor și părinte duhovnicesc pentru mulți martiri, ai locului sau din tot Imperiul Roman, surghiuniți la Gurile Dunării și apoi uciși acolo de împărații Dioclețian, Galeriu și Liciniu, până în anul 323. Pârât la împăratul Liciniu, fericitul episcop a fost prins, chinuit și înecat în Marea Neagră. Ucenicii i-⁠au luat sfintele moaște și le-⁠au îngropat la Tomis. La Constanța a fost descoperit nu de mult un fragment de piatră funerară, despre care se crede că este a lui, cu inscripția: „Aici odihnește martirul lui Hristos și episcopul...".

Pe scaunul de la Tomis i-⁠a urmat Sfântul Gordian, care a continuat opera lui. Tit și Gordian erau probabil originari din Capadocia, în Asia Mică.