Vaclav Čikl

Sfântul Preotmucenic Václav (Alois Václav) Čikl (13 ianuarie 1900 - 4 septembrie 1942) a fost preot ortodox al Bisericii Ortodoxe a Țărilor Cehe și Slovaciei, aflată atunci sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Sârbe, paroh al catedralei Sfinții Chiril și Metodie din Praga, executat în 1942 în vremea ocupației germane pentru că i-⁠a ajutat să se ascundă pe atentatorii lui Reinhard Heydrich. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă a Țărilor Cehe și Slovaciei, împreună cu ceilalți mucenici cehi, la 8 februarie 2020. Textul izvorului nostru se oprește în timpul procesului din septembrie 1942.

Viața înainte de Praga

S-⁠a născut în 1900 la Slavětín, lângă Litovel din Moravia. În 1921 a absolvit gimnaziul real din Litovel. Apoi a făcut doi ani de studii teologice organizate la Olomouc de Biserica Husită Cehoslovacă. Episcopul Gorazd l-⁠a hirotonit preot la 26 iunie 1922 la Chudobín. După ce partea conservatoare adunată în jurul episcopului Gorazd a părăsit Biserica Cehoslovacă reformată și a întemeiat Biserica Ortodoxă Moravă, a devenit preot ortodox la Olomouc și Tovačov. S-⁠a căsătorit în 1925 cu Marie, născută Klišová, și au avut două fiice, Olga și Taťána. Din 1925 până în 1938 a fost preot la Přerov. La rugămintea episcopului Gorazd, în 1938 a plecat la Praga, unde a fost numit locțiitor de paroh al catedralei Sfinții Chiril și Metodie.

Atentatul asupra lui Heydrich

De la începutul războiului s-⁠a alăturat rezistenței cehoslovace împreună cu preotul care îi era subordonat, Vladimir Petrek. Cei doi au dat, între altele, certificate de botez false evreilor persecutați. Au ascuns politicieni și ofițeri cehoslovaci de seamă urmăriți de Gestapo, ca dr. Přemysl Šámal și maiorul Josef Sadilek. Teroarea ocupanților germani a crescut mult odată cu venirea lui Reinhard Heydrich în Protectoratul Boemiei și Moraviei. Guvernul cehoslovac în exil la Londra a hotărât să-⁠l ucidă. Din Londra a fost trimis un grup de parașutiști instruiți de Conducerea britanică a operațiunilor speciale (SOE), echipa fiind condusă de Jan Kubiš și Jozef Gabčík. Operațiunea „Anthropoid” s-⁠a săvârșit la Praga la 27 mai 1942. Heydrich a fost doar rănit, dar a murit din răni la 4 iunie 1942. Moartea lui a adus un val de represalii necruțătoare ale trupelor SS, între care nimicirea unor sate întregi și uciderea civililor. După atentat, Biserica Ortodoxă a dat atentatorilor adăpost în cripta bisericii Sfinții Chiril și Metodie din strada Resslova.

Membrii rezistenței care îi ajutau pe parașutiști s-⁠au adresat, prin Jan Zelenka Hajský, unui membru al comitetului bisericesc al bisericii ortodoxe din Praga, Petr Fafek. Acesta s-⁠a adresat președintelui comitetului, Jan Sonnevend, pentru ajutor în ascunderea „unui număr mare de persoane nedeclarate”, explicând că este vorba de o întreprindere patriotică. Sonnevend a vorbit cu preotul dr. Petrek și s-⁠au înțeles că persoanele pot să se ascundă pe scurt timp în cripta bisericii. La aducerea parașutiștilor în criptă, fiecare a fost primit în parte de părintele Petrek, iar parașutiștilor li s-⁠au asigurat hrană și îngrijire medicală. După un timp a aflat de parașutiști și Václav Čikl, ca și paracliserul Václav Ornest; ei nu au intrat în contact direct cu parașutiștii, dar au luat parte la ascunderea lor. Biserica era potrivită pentru ascunzătoare, fiindcă din criptă, în care erau ascunși, parașutiștii puteau ieși noaptea și la anumite ore ale zilei în biserică. Cripta se întindea sub toată lungimea bisericii, cu șaptezeci și cinci de nișe de înmormântare, și nu se mai îngropase în ea din secolul al XVIII-⁠lea. Singura intrare în criptă era din biserică și era bine ascunsă, sub amvon. Între timp, preoții Petrek și Čikl, ca și președintele comunității bisericești, Jan Sonnevend, și-⁠au dat seama că în criptă sunt prea mulți parașutiști și că sunt ascunși prea mult timp, și au făcut diferiți pași ca să-⁠i mute în alt loc; era gata ducerea tuturor celor șapte parașutiști într-⁠o mașină închisă a poliției către o închisoare, unde ar fi trebuit să fie ascunși mai departe, „dar doar câteva ceasuri au stricat acest plan”.

Cum și-⁠au petrecut parașutiștii ultimele zile ascunși în criptă nu se știe, și niciun martor nu a trăit până la sfârșitul războiului. Din documentele Gestapo se știe că de parașutiști s-⁠a îngrijit cel mai mult preotul Vladimir Petrek. În notele Gestapo a rămas scris: „Capelanul dr. Petrek, care a organizat toată îngrijirea atentatorilor și agenților, a mers atât de departe cu ajutorul lui personal către acești oameni, încât mergea el însuși să golească găleata cu dejecții care le servea de toaletă”. Dr. Vladimir Petrek a fost arestat în noaptea de 17 spre 18 iunie 1942. Oamenii SS au înconjurat și au atacat ascunzătoarea parașutiștilor în dimineața de 18 iunie. Parașutiștii au fost chemați să se predea, dar au refuzat și au continuat să opună rezistență. În atac, germanii l-⁠au folosit ca scut și pe preotul arestat Petrek. Ca să nu cadă vii în mâinile dușmanului, parașutiștii au nimicit mai întâi toată documentația, apoi s-⁠au sinucis. Parașutiștii au petrecut în biserică douăzeci și una de zile.

Arestarea și moartea

Au urmat arestări în masă ale credincioșilor ortodocși din Praga. În dimineața de 18 iunie 1942 au fost arestați episcopul Gorazd, preotul Václav Čikl, președintele comunității bisericești Jan Sonnevend, membri ai familiilor lor, membri ai corului bisericesc și mulți alții. Toți arestații s-⁠au purtat cu curaj în timpul chinurilor și interogatoriilor, nu au dat pe nimeni și astfel au fost salvate multe vieți. Ziarul german Der Neue Tag a scris la 15 iulie 1942 despre arestații care îi ajutaseră pe parașutiștii cehi; s-⁠au arătat și fotografii ale episcopului Gorazd și ale preoților Václav Čikl și Vladimir Petrek. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe a intervenit de mai multe ori pe lângă guvernul lui Milan Nedić ca să afle de la autoritățile militare germane soarta episcopului Gorazd și a ortodocșilor cehi. Procesul împotriva episcopului Gorazd, a preotului Čikl, a dr. Petrek și a lui Jan Sonnevend a avut loc la tribunalul sumar din Praga. Procesul a început la 3 septembrie 1942, la ora 14, înaintea unui juriu alcătuit din ofițeri superiori ai Gestapo. Acuzații s-⁠au purtat cu curaj și demnitate, și, deși știau ce îi așteaptă, nu… Aici se oprește textul izvorului. Moartea lui este datată la 4 septembrie 1942, la Praga.