Zaharia

Sfântul Proroc și Preot Zaharia a fost preot în Ierusalim pe vremea împăratului Irod, soțul dreptei Elisabeta și tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului. Nu trebuie confundat cu proorocul Zaharia din Vechiul Testament, autorul cărții cu același nume. Viața lui ne este cunoscută mai ales din Evanghelia după Luca, iar Biserica îl prăznuiește la 5 septembrie, împreună cu Elisabeta, și la 24 iunie, în Biserica Greacă, odată cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Preotul fără copii

Evanghelia după Luca spune că în zilele regelui Irod trăia un preot numit Zaharia, din ceata lui Abia, iar soția lui, Elisabeta, era și ea din neamul lui Aaron. Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu și umblau fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. Nu aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în vârstă, lucru socotit pe atunci o pedeapsă. Sinaxarul îl numește pe Zaharia fiul lui Varahia, iar pe Elisabeta o arată rudă a Preasfintei Fecioare (Luca 1, 36); Sinaxarul rusesc și OCA spun că era sora Sfintei Ana, mama Născătoarei de Dumnezeu.

Evanghelia vorbește despre un oraș din muntele Iudeii. Tradiția îi leagă de satul Ein Kerem, la câțiva kilometri vest de Ierusalim, unde se arată mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul pe locul nașterii lui, iar Evanghelia nu pomenește nimic despre locul morții sau al mormântului lui Zaharia.

Vestea îngerului

Slujba la templu era împărțită între cetele preoțești coborâte din cele rânduite de regele David. În săptămâna cetei lui Zaharia, la sorți i-⁠a căzut să aducă tămâia. Pe când slujea la altarul tămâierii, i s-⁠a arătat un înger al Domnului și i-⁠a spus că soția lui va naște un fiu, căruia să-⁠i pună numele Ioan, care va fi mare înaintea Domnului și va merge înaintea Lui în duhul și puterea lui Ilie. Zaharia, gândindu-⁠se la bătrânețea lor, a cerut un semn. Îngerul, care s-⁠a numit Gavriil, i-⁠a spus că, pentru că nu a crezut, va fi mut până în ziua în care se vor împlini cuvintele. Ieșind la poporul care aștepta în fața templului, nu a mai putut rosti binecuvântarea.

Elisabeta a rămas însărcinată, iar în luna a șasea a venit la ea Fecioara Maria și a rămas aproape trei luni. În ziua a opta, la tăierea împrejur, rudele voiau să-⁠i pună numele tatălui, dar Elisabeta a spus că va fi Ioan, iar Zaharia a scris pe o tăbliță același nume. Atunci i s-⁠a dezlegat limba și, plin de Duhul Sfânt, a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul lui Israel (Luca 1, 57-79).

Cântarea lui Zaharia

Cântarea lui Zaharia, numită Benedictus, vestește mântuirea poporului și cornul mântuirii ridicat în casa lui David. Către fiul său spune că va fi numit proroc al Celui Preaînalt și va merge înaintea feței Domnului să-⁠I pregătească căile. Sfânta Biserică o cântă la Utrenie, ca ode a noua a canonului, alături de cântarea Născătoarei de Dumnezeu. Evanghelistul Luca adaugă că pruncul a crescut și s-⁠a întărit cu duhul și a stat în pustie până în ziua arătării sale înaintea lui Israel.

Moartea

Evanghelia nu povestește moartea lui Zaharia. Tradiția, care se sprijină pe Protoevanghelia lui Iacov, scrisă în secolul al II-⁠lea, spune că, la uciderea pruncilor din Betleem, Irod i-⁠a căutat și pe Ioan. Sinaxarul spune că Elisabeta s-⁠a ascuns cu pruncul în munți și, când a văzut urmăritorii, s-⁠a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu, iar muntele s-⁠a deschis și i-⁠a ascuns. Ostașii trimiși de Irod l-⁠au căutat și pe Zaharia, care slujea în templu, dar el a refuzat să le spună unde este fiul său și a fost înjunghiat între templu și altar. Elisabeta a adormit la patruzeci de zile după soțul ei, iar Ioan a rămas în pustie până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

Biserica leagă această ucidere de cuvintele Mântuitorului din Matei 23, 35 despre sângele celui drept vărsat între templu și altar. Origen a socotit că acel Zaharia, fiul lui Barachia, poate fi tatăl Înaintemergătorului. Istoricul Iosif Flaviu amintește și un preot Zaharia ucis de zeloți în templu, dar acesta este un alt personaj.

Moaștele și cinstirea

Despre locul în care odihnesc moaștele sale tradițiile diferă. Tradiția creștină amintită de Wikipedia îi așază mormântul, împreună cu al Elisabetei, la Sebastia, lângă Nablus. O inscripție greacă din secolul al IV-⁠lea, descifrată în 2003 pe monumentul numit Mormântul lui Absalom din Ierusalim, spune: acesta este mormântul lui Zaharia, martirul, preotul sfânt, tatăl lui Ioan; unii cercetători o leagă de el, alții de un alt Zaharia. Biserica San Zaccaria din Veneția spune că adăpostește trupul sfântului, alături de cel al Sfântului Atanasie al Alexandriei, iar moaștele lui ar fi fost aduse la Sfânta Sofia din Constantinopol în 415. Biserica Greacă pomenește aflarea moaștelor la 11 februarie.

Zaharia și Elisabeta sunt pomeniți în rugăciunile din Taina Cununiei, unde Domnul este rugat să binecuvânteze pe tinerii căsătoriți așa cum i-⁠a primit pe cei doi. Zaharia este cinstit și de Biserica Armeană la 5 septembrie, iar în Islam este amintit ca proroc, sub numele Zakariya, ca tată al lui Yahya (Ioan).