Vladimir Petrek

Sfântul Preotmucenic Vladimir Petrek (Vladimír Petřek, 19 iunie 1908 - 5 septembrie 1942) a fost preot ortodox la Praga în Biserica Ortodoxă a Țărilor Cehe și Slovaciei, aflată atunci sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Sârbe, și a fost executat în vremea ocupației germane pentru că i-⁠a ajutat pe cei ce l-⁠au ucis pe Reinhard Heydrich. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă a Țărilor Cehe și Slovaciei, împreună cu ceilalți mucenici cehi, la 8 februarie 2020. Izvorul lui se oprește înainte de arestare; aceasta se completează din izvorul despre Václav Čikl.

Tinerețea și studiile

S-⁠a născut în 1908 la Chodolanech, lângă Olomouc, în Cehoslovacia, ca al doilea din zece copii ai lui Josef, învățător, și ai Mariei. Tatăl lui era membru al mișcării Sokol și luptător pentru independența Cehoslovaciei, iar mama, o femeie instruită dintr-⁠o familie de învățători. A terminat școala la Olomouc, iar în 1923 a venit la Sremski Karlovci, unde s-⁠a înscris la seminar. Examenul de maturitate l-⁠a dat în iulie 1928. După seminar s-⁠a înscris, la 29 septembrie 1928, la Facultatea de Teologie din Belgrad. A dat toate examenele până în iunie 1932 și diploma de absolvire i-⁠a fost eliberată la sfârșitul lui septembrie 1932. S-⁠a întors în patrie după zece ani, cu bună cunoaștere a teologiei, filosofiei și literaturii, la chemarea episcopului Gorazd, care avea nevoie de preoți.

Știa foarte bine germana și se folosea și de literatură în engleză și franceză. În Regatul Iugoslaviei a învățat foarte bine sârba, știa bine și bulgara, macedoneana și slovena. La întoarcerea în Cehoslovacia a făcut serviciul militar la regimentul 3 infanterie din Kroměříž (17 iulie 1933 - 17 septembrie 1934). Pentru cunoașterea limbilor, culturii și mentalității sud-⁠slavilor, i s-⁠a oferit cariera de ofițer de stat major însărcinat cu relațiile armatei cehoslovace cu Iugoslavia. Petrek a refuzat, ca pacifist.

La Rožnov pod Radhoštěm a cunoscut-⁠o pe viitoarea soție, Jiřina Rýnlová, cu care s-⁠a căsătorit la 7 decembrie 1934 la Olomouc. Curând, la 15 decembrie 1934, episcopul Gorazd l-⁠a hirotonit diacon, iar a doua zi preot. A fost preot la catedrala Sfinții Chiril și Metodie din Praga. Mutat la Praga, a slujit credincioșii ortodocși nu numai din Praga, ci și din Litoměřice, Karlovy Vary și alte orașe. A scris și a publicat adesea articole, mai ales în Buletinul eparhiei cehe, a scris fabule și a tradus poezii din sârbă și a condus organizația tineretului ortodox din Praga. Ca paroh harnic a adunat în jurul său o comunitate ortodoxă puternică, nu numai din ortodocși cehi, ci și din sârbi, ruși, ucraineni, ruteni subcarpatici, bulgari și români. A fost unul dintre principalii organizatori ai pregătirii pelerinajului ortodocșilor cehi în Regatul Iugoslaviei în 1937, când aproape două sute de credincioși au vizitat cu episcopul Gorazd locurile sfinte sârbe.

Deși trebuia să-⁠și ia doctoratul la Belgrad, din pricina echivalării diplomei și a motivelor financiare a hotărât să-⁠l ia la Facultatea teologică evanghelică cehoslovacă Hus a Universității Carol din Praga. După doi ani de muncă grea a susținut teza „Biserica și statul în scrierile creștinilor din primele patru secole”. La festivitate au fost prezenți episcopul Gorazd, preotul sârb Milivoje Crvčanin ca delegat al Bisericii Ortodoxe Sârbe, mulți ortodocși cehi, sârbi, ruși și bulgari. Reușita aceasta „profesională” n-⁠a fost urmată de reușită în viața de familie: după un început frumos al căsniciei și nașterea unei fetițe, Petrek a divorțat de soția sa în fața tribunalului civil în 1937. Divorțul l-⁠a întristat greu, iar în 1940 a încercat să-⁠și aducă soția și fiica înapoi acasă, dar fără izbândă. Pe de altă parte, aceasta a dat prilej ca în unele cercuri să se vorbească de posibilitatea ca el să fie cel ce l-⁠ar putea urma, la vremea lui, pe episcopul Gorazd. În 1938, în locul episcopului Gorazd, doctorul Petrek a reprezentat Biserica Ortodoxă Cehă la al XIV-⁠lea congres internațional al vechilor catolici de la Zürich. A urmat ocuparea Cehoslovaciei și curând începutul celui de-⁠al Doilea Război Mondial. La mobilizarea generală din septembrie 1938 s-⁠a înscris voluntar în armata cehoslovacă.

Atentatul asupra lui Heydrich

De la începutul războiului s-⁠a alăturat rezistenței cehoslovace împreună cu preotul care îi era superior, Václav Čikl. Cei doi au dat, între altele, certificate de botez false evreilor persecutați. Au ascuns politicieni și ofițeri cehoslovaci de seamă urmăriți de Gestapo, ca dr. Přemysl Šámal și maiorul Josef Sadilek. Teroarea ocupanților germani a crescut mult odată cu venirea lui Reinhard Heydrich în Protectoratul Boemiei și Moraviei. Guvernul cehoslovac în exil la Londra a hotărât să-⁠l ucidă pe Heydrich. Din Londra a fost trimis un grup de parașutiști instruiți de Conducerea britanică a operațiunilor speciale (SOE). Echipa care trebuia să-⁠l lichideze pe Heydrich a fost condusă de Jan Kubiš și Jozef Gabčík. Operațiunea „Anthropoid” s-⁠a săvârșit la Praga la 27 mai 1942. Heydrich a fost doar rănit în atac, dar a murit din răni la 4 iunie 1942. Moartea lui a adus un val de represalii necruțătoare ale trupelor SS naziste, între care nimicirea unor sate întregi și uciderea civililor. După atentat, Biserica Ortodoxă a asigurat atentatorilor adăpost în cripta bisericii Sfinții Chiril și Metodie din strada Resslova.

Membrii rezistenței care îi ajutau pe parașutiști s-⁠au adresat, prin Jan Zelenka Hajský, unui membru al comitetului bisericesc al bisericii ortodoxe din Praga, Petr Fafek. El s-⁠a adresat președintelui comitetului bisericesc, Jan Sonnevend, pentru ajutor în ascunderea „unui număr mare de persoane nedeclarate”, explicând că este vorba de o întreprindere patriotică. Jan Sonnevend a vorbit cu preotul dr. Petrek și au căzut de acord că persoanele pot să se ascundă pe scurt timp în cripta bisericii ortodoxe Sfinții Chiril și Metodie din strada Resslova din Praga. La aducerea parașutiștilor în cripta bisericii ortodoxe, fiecare a fost primit în parte de preotul Petrek. Petrek le procura alimente de la cafegiul František Jarolím din Libeň, membru al comitetului bisericesc. Cu regularitate le aducea de mâncare. Despre grija lui se știe, din notele Gestapo, că mergea până acolo încât golea el însuși găleata care le slujea de toaletă. Părintele Petrek a fost arestat în noaptea de 17 spre 18 iunie 1942. În dimineața de 18 iunie oamenii SS au înconjurat și au atacat ascunzătoarea și, în atac, l-⁠au folosit pe preotul arestat ca scut; parașutiștii au refuzat să se predea și s-⁠au sinucis, ca să nu cadă vii. Au urmat arestările în masă ale ortodocșilor din Praga, iar la procesul din septembrie 1942, împreună cu episcopul Gorazd, cu preotul Čikl și cu Jan Sonnevend, s-⁠a purtat cu curaj și demnitate. Moartea lui este datată la 5 septembrie 1942, la Praga.