Victor (Fotin) din Roma

Sfântul Mucenic Victor (Fotin) din Roma a fost fiul Sfintei Mucenițe Fotina, samarineanca cu care a vorbit Mântuitorul la fântâna lui Iacov. A fost ostaș și căpetenie de oaste și a murit mucenicește pe vremea lui Nero.

Fotina trăia în Cartagina, în vremea lui Nero (54-68), cu fiul ei mai mic, Iosia, și propovăduia Evanghelia fără teamă. Fiul cel mare, Victor, luptase cu vitejie în oștile romane împotriva barbarilor și, pentru merite, a fost numit comandant în orașul Atalia din Asia Mică. Dregătorul Ataliei, Sebastian, i-⁠a spus că știe că el, mama și fratele lui sunt creștini, și l-⁠a sfătuit prietenește să se supună împăratului. Victor a răspuns că vrea să fie el însuși propovăduitor al creștinismului, ca mama și fratele său. Atunci Sebastian a simțit o durere ascuțită în ochi, și-⁠a pierdut glasul și a stat trei zile orb. A patra zi a spus cu glas tare că doar credința creștinilor este adevărată și s-⁠a botezat, iar ochii i s-⁠au vindecat. Slujitorii lui, văzând minunea, s-⁠au botezat și ei.

Vestea a ajuns la Nero, care a poruncit să fie aduși la Roma. Domnul li s-⁠a arătat mucenicilor și le-⁠a spus: „Eu voi fi cu voi”. Lui Victor i-⁠a spus că de acum îi va fi numele Fotin, „cel luminos”, pentru că mulți luminați de el se vor întoarce la Dânsul. Fotina, înștiințată de Mântuitorul, a plecat din Cartagina la Roma și s-⁠a alăturat mărturisitorilor. În Roma, împăratul a poruncit să li se zdrobească mâinile pe nicovală, dar ei nu au simțit durere. Sebastian, Fotin și Iosia au fost orbiți și închiși în temniță. După trei ani, trimișii lui Nero au aflat că cei orbiți se făcuseră sănătoși, iar temnița ajunsese un loc luminos și mirositor, unde oamenii veneau să-⁠i asculte. Nero a poruncit atunci să fie răstigniți cu capul în jos și bătuți trei zile cu curele. Slujitorii trimiși să vadă dacă mai trăiesc au orbit, dar un înger al Domnului i-⁠a eliberat și i-⁠a vindecat, iar sfinții, la rândul lor, le-⁠au vindecat văzul slujitorilor, care au crezut și s-⁠au botezat.

În mânia lui neputincioasă, Nero a poruncit ca Fotina să fie jupuită și aruncată într-⁠un puț, iar lui Sebastian, Fotin și Iosia să li se taie gambele, să fie aruncați câinilor și apoi jupuiți. Surorile Fotinei au fost chinuite cumplit, una a fost legată de două copaci și sfâșiată, iar celelalte au fost decapitate. După douăzeci de zile de temniță, Fotina a fost adusă din nou înaintea lui Nero, a scuipat în fața lui și a fost aruncată iar în puț, unde și-⁠a dat duhul (în jurul anului 66).

Victor (Fotin) este pomenit la 2 aprilie, în stil nou.