Vladimir Taliuș

Sfântul Sfințit Mucenic Vladimir Taliuș a fost preot în satul Zaluzie, ținutul Bobruisk, Belarus, și a murit în lagăr, ca mucenic, după arestarea din 1933.

S-⁠a născut în 1891, în satul Zaluzie din ținutul Bobruisk, gubernia Minsk, în familia unui dascăl de sat. După seminarul din Minsk a fost învățător în școli parohiale. În 1914 a fost mobilizat și a luptat pe fronturile primului război mondial. După război, în 1918, a lucrat iar ca învățător. În 1920 a primit preoția și a fost numit paroh la biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Zaluzie. Sătenii îl țineau minte ca păstor bun și atent la nevoile lor, cu grijă deosebită pentru biserica parohială.

A fost arestat în aprilie 1933 pentru că încercase să strângă de la enoriași banii ceruți pentru plata în termen a impozitului pe biserică. Odată cu el au fost arestați alți opt oameni din Zaluzie și din satele vecine, care îl ajutaseră la colecte. Cineva din sat l-⁠a pârât că ar fi zis: „Nu credeți oamenilor care se numesc comuniști, căci sunt antihriști”. Părintele Vladimir a fost condamnat la zece ani de lagăr. În închisoare a primit sfârșit mucenicesc. La 28 octombrie 1999 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Belarus l-⁠a canonizat ca sfânt cinstit local, iar în august 2000 Sinodul Arhieresc al Bisericii Ruse l-⁠a trecut între noii mucenici și mărturisitori pentru cinstire în toată Biserica. Este amintit într-⁠o relatare despre cei douăzeci și trei de preoți mucenici din Minsk, alături de Serafim, Vladimir Hirasko, Vasile Izmailov, Serghie Rodakovski, Mihail Novițki, Nicolae Mațkevici și alții.

Sfântul este pomenit după stilul nou la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 11 iulie (dată mobilă) în Soborul sfinților din Belarus.