Vladimir Vvedenski

Sfântul Sfințit Mucenic Vladimir Vvedenski a fost preot al Bisericii Ortodoxe Ruse, născut în 1869 la Șuia, guvernământul Vladimir, și mort la 3 aprilie 1931 pe insula Anzer, în lagărul de la Solovki. A fost trecut în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși prin hotărârea Sfântului Sinod din 12 martie 2002. Este pomenit la 3 aprilie, ziua morții (21 martie după calendarul vechi; izvorul spune în mod greșit „după calendarul iulian”), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși și la 20 iunie în Soborul sfinților din Ivanovo-⁠Voznesensk.

S-⁠a născut în familia unui citeț. În 1883 a absolvit cu gradul întâi școala teologică din Vladimir. După terminarea, în 1889, a seminarului din Vladimir s-⁠a căsătorit și la 10 martie 1891 a fost hirotonit preot pentru biserica Nașterii lui Hristos din satul Lejnevo, ținutul Kovrov, guvernământul Vladimir; din anii 1920 a fost parohul ei. În 1922 a fost arestat pentru scurt timp în campania de confiscare a odoarelor bisericești.

La începutul anului 1930 autoritățile au hotărât să închidă biserica Nașterii lui Hristos. La 4 februarie părintele Vladimir a fost arestat, învinuit de „agitație împotriva colhozurilor, impozitelor și altor măsuri ale puterii sovietice”, precum și de „activitate antisovietică”, care, după autorități, consta în răspândirea de „păreri religioase prin biserici, rugăciuni și predici”. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. Întrebat despre atitudinea față de reînnoitori, care, cu sprijinul autorităților, se răspândiseră în acele locuri, preotul a răspuns că nici el, nici cleria bisericii nu sunt de acord cu ei.

La 6 februarie a fost mutat în închisoarea din Șuia; în același timp la Lejnevo au fost arestați alți preoți ai bisericii, membri ai sfatului parohial și maici care făceau în biserică ascultarea de altăriță și de citeț. La 11 februarie ancheta s-⁠a încheiat. În actul de acuzare se spunea că „grupul antisovietic” din Lejnevo ducea agitație și propagandă antisovietică, îndreptate la zădărnicirea măsurilor puse în aplicare și la ațâțarea țăranilor și muncitorilor din raionul Lejnevo împotriva puterii sovietice. La 15 februarie troica OGPU l-⁠a osândit pe Vladimir Vvedenski la trei ani de lagăr. Familia preotului (soția, trei fiice și un fiu) a fost după osândă lipsită de drepturi civile, iar autoritățile satului i-⁠au trimis la cele mai grele munci obștești (tăiat de pădure). Cererile de redobândire a drepturilor au fost respinse.

La 30 martie 1930 a ajuns în lagăr, unde a lucrat ca îngrijitor, uscător de rufe și adunător de deșeuri. La 5 martie 1931 administrația lagărului special de la Solovki l-⁠a caracterizat ca având „convingeri antisovietice”. Pe atunci se afla în detașamentul „Golgota” de pe insula Anzer. Aici, la un examen ambulatoriu, i s-⁠a pus diagnosticul: „miocardită, arterioscleroză, istovire și slăbiciune bătrânească”. La 26 martie, din pricina înrăutățirii sănătății, părintele Vladimir a fost așezat în spitalul din fostul schit Golgota-⁠Răstignirea, unde a murit curând. La 5 aprilie a fost îngropat în cimitirul de lângă biserica Învierii de pe insula Anzer. În ianuarie 2018, la Lejnevo, pe clădirea în care părintele Vladimir a predat la începutul secolului XX, s-⁠a pus o placă comemorativă.