Vulfric

Sfântul Cuvios Vulfric (Wolfeius) de Holme a fost un sihastru din Norfolk, în Anglia, și a adormit la 9 decembrie, în jurul anului 1020 după unele surse, iar înregistrările noastre dau anul 1000.

Mănăstirea St Benet din Holme, întemeiată în 820, fusese distrusă de danezi în 870, când și-⁠au pierdut viața sfântul Suneman și monahii lui. În anul 960, Vulfric a ridicat-⁠o din nou. A adunat alți șapte monahi și a condus obștea timp de șaizeci de ani. Regele Cnut l-⁠a prețuit, iar în jurul anului 1020 i-⁠a dăruit obștii moșia din Horning și satele Ludham și Neatishead. Se povestește că Maynard, dregătorul care îi vorbise de rău pe Vulfric și pe tovarășii lui, și-⁠a frânt gâtul printr-⁠o intervenție dumnezeiască. O însemnare din 1479 numește pe Wolfeius cel dintâi sihastru al mănăstirii și arată că era pomenit la 9 decembrie.

Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite și pomenit la 9 decembrie, după stilul nou.