Wulfram de Sens

Sfântul Wulfram de Sens (Vulfran, Wolfran), arhiepiscop de Sens, născut în jurul anului 640 și mort la 20 martie 703, este cunoscut ca misionar printre frizoni. Viața lui a fost scrisă la unsprezece ani după moarte de monahul Iona (Jonas) de la Fontenelle.

S-⁠a născut în eparhia Meaux, lângă Fontainebleau, fiul cavalerului Fulbert, de la curtea regelui Dagobert I. A crescut la curtea lui Clovis al II-⁠lea și s-⁠a dovedit înzestrat la învățătură. S-⁠a făcut cleric și a fost chemat la curtea lui Theoderic al III-⁠lea al Neustriei; în 692 (după alte date, 682) a fost ales arhiepiscop de Sens. În 695 a lăsat scaunul și s-⁠a retras la mănăstirea Fontenelle (Saint-⁠Wandrille), pe Sena.

De acolo, ajutat de monahii mănăstirii, a lucrat pentru luminarea frizonilor. După povestirea din viața lui, a botezat fiul regelui Radbod și a scăpat de spânzurătoare pe un om numit Ovon, care a devenit monah și apoi preot la Fontenelle. Radbod a fost gata să primească botezul, dar când a aflat că strămoșii lui idolatri nu s-⁠ar afla în rai, a ales să rămână cum era. Wulfram s-⁠a întors la Fontenelle, unde a murit. Trupul lui a fost așezat mai întâi în capela Sfântului Pavel, apoi în biserica mare (704), iar în 1058 a fost mutat la Abbeville, în biserica Maicii Domnului, care i-⁠a luat numele; mutarea se pomenește la 15 octombrie. Este ocrotitor împotriva primejdiilor mării. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, pomenit la 20 martie (stil nou; 2 aprilie pe stil vechi).