Acvilina din Biblos

Sfânta muceniță Acvilina din Biblos a fost o copilă creștină din cetatea feniciană Biblos (azi în Liban), care a suferit mucenicia sub împăratul Dioclețian, la vârsta de doisprezece ani. Biserica o pomenește la 13 iunie (26 iunie pe stil nou). Numele ei a ajuns în Rusia Akulina, iar chipul ei s-⁠a prefăcut în cel al „Akulinei care ocrotește grâul negru” (hrișca), ocrotitoare și sprijinitoare a recoltei.

Copilăria

Biblosul se afla sub stăpânirea Romei, iar creștinismul era acolo din vremea Apostolilor, dar creștinii erau o minoritate între păgâni, iar unii guvernatori romani îi prigoneau. Acvilina s-⁠a născut în jurul anului 281 și tatăl ei, Eutolmiu, era creștin; a murit pe când ea era mică, iar mama a crescut-⁠o în cucernicie. A primit învățătura de la Evtalie, episcopul Biblosului. Încă de la șapte ani era pătrunsă de viața creștină, iar pe la zece-⁠doisprezece ani își îndemna cu râvnă prietenele la credința în Hristos. Prin pilda și învățătura ei, o prietenă păgână s-⁠a întors la Hristos.

Mărturisirea

Un sclav al guvernatorului Voluzian, numit Nicodim după unele izvoare, a ascultat-⁠o și a pârât-⁠o stăpânului, spunând că o fetiță numește draci pe zeii idolilor, nu se supune poruncilor împăraților și îi abate pe unii de la credința părinților. Voluzian a pus-⁠o să fie adusă și a încercat s-⁠o înduplece cu vorbe bune și cu lingușiri. Văzându-⁠i tăria, a poruncit s-⁠o chinuiască.

A fost lovită peste față, apoi dezbrăcată și biciuită. Apoi i s-⁠au străpuns urechile cu vergele de metal înroșite în foc, iar izvorul sârbesc adaugă că și creierul, până când sângele a început să curgă din cap; ea a căzut ca moartă. Chinuitorii au crezut că a murit și au poruncit să fie aruncată afară din cetate, pradă câinilor, sau într-⁠un loc cu gunoaie. Dar, după tradiție, în noaptea aceea s-⁠a arătat un înger care i-⁠a zis: „Ridică-⁠te și fii sănătoasă. Mergi și mustră-⁠l pe Voluzian, ca el și planurile lui să se desființeze.”

Acvilina s-⁠a trezit și, potrivit tradiției, poarta cetății s-⁠a deschis singură înaintea ei. A intrat în palatul guvernatorului și s-⁠a înfățișat înaintea lui. Acesta a fost cuprins de o groază de nespus la vederea fetei vii. A doua zi l-⁠a osândit s-⁠o taie cu sabia, ca pe o vrăjitoare care nesocotea poruncile împăratului. Înainte să împlinească călăul osânda, mucenița a îngenuncheat, s-⁠a rugat lui Dumnezeu și și-⁠a dat duhul. Capul ei a fost tăiat după moarte.

Cinstirea

Creștinii i-⁠au îngropat trupul în afara cetății, unde mormântul ei a devenit loc de pelerinaj și de vindecări. Mai târziu moaștele ei au fost duse la Constantinopol, unde s-⁠a ridicat în cinstea ei o mare bazilică, aproape de Forumul lui Constantin, în cartierul Filoxen. Bazilica a fost mai târziu distrusă de un incendiu.