Andronic de la Moscova

Cuviosul Andronic al Moscovei (Spaski, decada 1320 - 13 iunie 1373) a fost întâiul egumen al mănăstirii Spaso-⁠Andronikov din Moscova și ucenic al Sfântului Serghie de Radonej. Biserica Ortodoxă Rusă îl cinstește ca sfânt cuvios. A fost canonizat spre sfârșitul secolului al XV-⁠lea, iar în 1981 numele lui a fost trecut în Soborul sfinților din Radonej. Se pomenește la 13 iunie, la 6 iulie (sfinții din Radonej) și în a doua duminică după Rusalii.

Viața

Andronic era din ținutul Rostovului. Izvoarele de bază sunt Viața Sfântului Serghie de Radonej și Viața Sfântului mitropolit Alexie, scrisă de Pahomie Logofătul. Se spune acolo că un băiat a venit la Serghie și a primit de la el, în jurul anului 1353, tunderea monahală. Mulți ani a stat sub îndrumarea acestui mare dascăl al Ortodoxiei, deosebindu-⁠se prin nevoințele postului, rugăciunii, smereniei și ascultării (izvorul sârb).

Data morții e de obicei dată aproximativ în biografia lui Andronic, dar potrivit Lunarului lui Simon (Azarin), a murit la 13 iunie 1373. Odată, mitropolitul Alexie l-⁠a vizitat pe Serghie, iar monahul cu gândire adâncă i-⁠a plăcut și l-⁠a luat la Moscova, rânduindu-⁠l să așeze obștea Mântuitorului celui Prea Milostiv, la șapte verste de Kremlin, pe râul Iauza. În 1361 s-⁠a ridicat o biserică, sfințită de mitropolit în cinstea chipului Mântuitorului nefăcut de mână, în jurul căreia a crescut apoi mănăstirea. După Dicționarul biografic rus al lui A. A. Polovțov, în această mănăstire, sub ocrotirea lui Andronic, s-⁠au aflat urmașul lui la conducerea ei, cuviosul egumen Sava, și zugravii de icoane Andrei Rubliov și Daniil Cernîi, cunoscuți mai târziu.

Canonizarea și moaștele

Andronic al Moscovei a fost canonizat spre sfârșitul secolului al XV-⁠lea, deși cuviosul Iosif de la Volok, în „Răspunsul către cei dornici de știri și scurta povestire despre sfinții părinți care au fost în mănăstirile țării rusești” (1507), îl dă drept unul dintre cei mai cinstiți sfinți ruși. A fost îngropat în catedrala Mântuitorului a mănăstirii. În 1812 francezii au jefuit mănăstirea, dar moaștele au rămas neatinse; capul însă a dispărut. După 1917 au dispărut și moaștele. În urma cercetărilor arheologice din 1993, sub vechiul altar al catedralei Mântuitorului au fost găsite cele mai vechi morminte, atribuite de conducătorul științific al săpăturilor, profesorul Oleg Ulianov, întemeietorilor mănăstirii, Andronic și Sava al Moscovei. În 1981 numele lui a fost trecut în Soborul sfinților din Radonej.

Iconografia

Cea mai veche înfățișare este, după toate semnele, pe icoana „Sfântul Alexie, mitropolitul Moscovei, cu nouăsprezece scene din viață” a zugravului Dionisie, de la sfârșitul secolului al XV-⁠lea, în două scene: sfântul Alexie îl cere de la Serghie pe Andronic pentru conducerea mănăstirii Spasski și sfântul Alexie îl binecuvântează pe Andronic spre egumenie. Aici Andronic e înfățișat în haină monahală, dar cu capul descoperit, cu barbă scurtă și blondă. Sunt miniaturi cu Andronic în Viața ilustrată a Sfântului Serghie. Andronic al Moscovei e înfățișat pe medalionul-⁠icoană „Arborele statului moscovit” a lui Simon Ușakov (1668), cu un sul în mână, și pe icoana „Soborul sfinților din Radonej” din catedrala Adormirii. Din mănăstirea Andronikov s-⁠a păstrat o icoană a cuvioșilor Andronic și Sava al Moscovei din a doua jumătate a secolului al XIX-⁠lea, în care Andronic e un bătrân în mantie, cu barbă lungă și cu mâna stângă cu metanii lipită de piept. În anii 1980-1990 au apărut mai multe icoane ale lui, zugrăvite de iconari moscoviți; în 1995, de pildă, protoiereul Veaceslav Savinîh, starețul mănăstirii, a zugrăvit pentru catedrala Mântuitorului icoana de hram a cuvioșilor Andronic și Sava ai Moscovei.