Antipatru al Bostrei

Sfântul Antipatru al Bostrei a fost mitropolit al Bostrei, în provincia romană Arabia, în veacul al V-⁠lea, unul dintre cei mai de seamă critici ai lui Origen. Se pomenește la 13 iunie. Izvoarele noastre nu spun nimic despre o canonizare anume și nu dau anul morții.

Viața

Se știu puține lucruri despre el. S-⁠a născut la începutul secolului al V-⁠lea și era mitropolit al Bostrei în 457, după Constantin, care luase parte la Efesul al II-⁠lea (449) și la Calcedon (451). În 457 împăratul Leon I l-⁠a întrebat printr-⁠o scrisoare despre autoritatea hotărârilor de la Calcedon. În anul următor a fost unul dintre cei care au lucrat pentru eliberarea din temniță a regelui sarazinilor Terebon. A ținut legătura cu monahismul palestinian, mai ales prin Sfântul Eftimie cel Mare și ucenicii lui. Contemporanii, civili și bisericești, îl prețuiau mult, iar Părinții Sinodului al Șaptelea Ecumenic (787) l-⁠au socotit între scriitorii bisericești de autoritate.

Împotriva lui Origen

Cea mai însemnată lucrare a lui a fost „Antirrhesis”, în care a combătut cu asprime „Apologia pentru Origen” a lui Pamfil și Eusebiu de Cezareea; din ea au ajuns până la noi doar câteva fragmente, în actele Sinodului al Șaptelea și în citate din Sfântul Ioan Damaschin. A osândit cu precizie dogmatică învățăturile despre preexistența sufletelor și despre apocatastază, ca și tâlcuirea alegorică a lui Origen asupra creării omului din Facere. Lucrarea a fost socotită o capodoperă și încă în 540 s-⁠a poruncit să fie citită în bisericile Răsăritului ca leac împotriva răspândirii rătăcirilor origeniste. După Chiril din Scitopolis, în Viața Sfântului Sava, el a fost o vreme principala autoritate dogmatică invocată în criza origenistă din secolul al VI-⁠lea. A scris și un tratat împotriva apolinariștilor, păstrat doar în fragmente scurte.

Omiliile și cinstirea Maicii Domnului

I se atribuie mai multe omilii, între care două despre Sfântul Ioan Botezătorul, despre tăcerea lui Zaharia și salutul Născătoarei de Dumnezeu, despre Buna Vestire și Vizitație, două despre Botezul Domnului, una despre începutul Postului și patru despre Nașterea Domnului în traducere armeană, precum și o omilie latină despre Adormire; mulți cercetători socotesc multe din ele nesigure. Între cele socotite autentice, paralela Eva și Maria este bine atestată, iar Maria este numită Născătoare de Dumnezeu. Vorbește foarte înalt despre rolul Maicii Domnului în iconomia mântuirii. În secolul al XIX-⁠lea s-⁠a găsit în Bostra o inscripție greacă veche despre zidirea unei mari biserici a Maicii Domnului; numele ctitorului, aproape pierdut, a fost refăcut ca Antipatru, ceea ce ar arăta o evlavie deosebită față de Maria.