Alexandra Melgunova

Cuvioasa Alexandra Melgunova, schimonahie Alexandra, în lume Agafia Semionovna Melgunova, a fost întemeietoarea obștii monahale de la Diveevo. A murit la 13 iunie 1789. Este cinstită ca sfântă locală a eparhiei Nijni Novgorod, și Biserica o pomenește la 13 iunie.

Născută la sfârșitul anilor 1720 sau la începutul anilor 1730 (data de 1729 este pusă ca aproximativă) într-⁠o familie nobilă din gubernia Nijni Novgorod, Belokopîtova, a fost soția unui colonel, bogat moșier în guberniile Iaroslavl, Vladimir și Riazan (Pereiaslavl). La vreo treizeci de ani a rămas văduvă și a hotărât să se închine lui Dumnezeu. A primit călugăria la mănăstirea Florovski din Kiev, cu numele Alexandra. După moartea soțului îi rămăsese o fiică de trei ani, care a murit la nouă ani.

Sfântul Serafim de Sarov a spus despre maică: „A fost o mare femeie. Până azi îi sărut picioarele”. Ea este una dintre cele trei nevoitoare despre care Sfântul Serafim a vestit că vor fi proslăvite: schimonahia Alexandra, schimonahia Marfa (Miliukova) și monahia Elena (Manturova).

La 26 septembrie 2000 au fost aflate moaștele cuvioaselor Alexandra, Marfa și Elena de la Diveevo, iar la 22 decembrie 2000 a avut loc proslăvirea lor ca sfinte cinstite local ale eparhiei Nijni Novgorod. Astfel s-⁠a împlinit proorocirea Sfântului Serafim că cele trei vor fi proslăvite și că moaștele lor se vor odihni la vedere în mănăstire. După două zile petrecute în catedrala Schimbării la Față a mănăstirii Serafim-⁠Diveevo, sfintele moaște au fost purtate cu solemnitate în locul rânduit de părintele Serafim, în biserica Nașterii Maicii Domnului. În noiembrie 2006 au fost mutate în biserica Kazan, din pricina lucrărilor de reparații. La 6 martie 2009 portretul maicii Alexandra a fost întors în mănăstire.

Moaștele cuvioaselor începătoare se odihnesc în biserica Nașterii Maicii Domnului. Despre locul zidirii acestei biserici, părintele Serafim ar fi spus: „Împărătesei Cerului îi place ca ele să aibă biserica lor, lângă pridvorul bisericii Kazan, căci pridvorul acesta e vrednic de altar. Doar maica Agafia Semionovna, stând la rugăciune, l-⁠a spălat în întregime cu șiroaie de lacrimi ale smereniei ei”.