Adrian Vojakov din Oleksandria

Protoiereul Adrian Ivanovici Vojakov (1887-1937) a fost parohul bisericii Acoperământului Maicii Domnului din Oleksandriia și a fost împușcat în 1937. A fost proslăvit local ca sfânt mucenic în eparhia Oleksandriia (Biserica Ortodoxă Ucraineană) prin hotărârea Sinodului din 5 ianuarie 2013; se pomenește la 22 august (4 septembrie după calendarul nou), împreună cu preotul Dimitrie Surmeli.

S-⁠a născut la 25 august 1887 la Dobrovelicikovka, ținutul Elisavetgrad, gubernia Herson, în familia lui Ioan Grigorievici și a Lukeriei Pavlovna Vojakov, și a fost botezat la biserica Sfântului Nicolae din locul în care se păstra icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Revuțki. A absolvit în 1904 o școală ministerială de două clase. Din 1906 a fost psalt și, totodată, învățător, titlu obținut în 1908. În 1909 a fost mutat la biserica Acoperământului din Lîsaia Gora, unde s-⁠a căsătorit în 1910 cu învățătoarea Elena Afanasieva; au avut o fiică, Valentina, născută în 1914.

La 20 mai 1915 a fost hirotonit preot. A slujit la biserica Sfântului Gheorghe din Andrusovka, ținutul Oleksandriia, apoi a fost paroh la biserica Sfântului Ioan Teologul din Galaganovka. La 20 martie 1923 a fost numit protopop al ținutului Glinsk și s-⁠a opus mișcării renovaționiste, rămânând credincios Ortodoxiei canonice. La 29 aprilie 1926 a preluat parohia bisericii Acoperământului din Oleksandriia și, după închiderea ei, a continuat să slujească și să poarte grija credincioșilor. A fost ridicat protoiereu la 6 februarie 1931.

A fost arestat de mai multe ori: în 1919 la Cighirin, dar eliberat; în 1924 de GPU, la trei luni de închisoare; în 1931 și în 1934, sub acuzații de colaborare contrarevoluționară. La 11 septembrie 1937, de ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, a fost arestat din nou. Acuzația: propagandă contrarevoluționară, slujbe în locuințe particulare, împotrivire la închiderea bisericii și răspândire de zvonuri provocatoare despre război și foamete. La 2 noiembrie 1937 troika NKVD a hotărât executarea lui, iar sentința a fost adusă la îndeplinire la 25 noiembrie 1937. Locul morții și al îngropării nu se cunosc. A fost reabilitat în 1989.

Comisia de canonizare a eparhiei Oleksandriia a strâns materiale de arhivă despre viața, slujirea și moartea lui. Sinodul a așezat între sfinții cinstiți local ai eparhiei, la 5 ianuarie 2013, pe protoiereii Adrian Vojakov și Dimitrie Surmeli, a aprobat icoana, troparul și condacul, și a stabilit ca pomenirea lor să se facă în ziua proslăvirii. Numele lui este trecut în Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori din ținutul Oleksandriia.